PROIECT

GHID

practic de aplicare a Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor economice europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate aplicabile institutiilor reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice si ale Presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr.1742/106/2002

 

Comisia

pentru elaborarea lucrarii Ghid Practic

Lazar Balaj – Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare – coordonator lucrare, membru Colegiul Consultativ al Contabilitatii

Chirtu Fanel – Bursa de Valori Bucuresti

Iancu Elena - Ministerul Finantelor Publice

Mariana Florea - Ministerul Finantelor Publice

Lazar Alexandrina - Ministerul Finantelor Publice

Nicolae Virgil - Ministerul Finantelor Publice

Colun Stela - Ministerul Finantelor Publice

Ane Marie Saucan – Ernest &Young

Mema Teodora – SIF Transilvania

Florin Rosca – Quadrant

Gulii Aurica - Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare

Lup Oana Alice - Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare

Ditescu Ionela - Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare

Filinschi Liliana - Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare

 

Colaboratori:

Ion Mihaila – director economic la SIF Transilvania

Stefan Doba – director economic la SIF Banat Crisana

Traian Costache – director economic la SNCDD


Cuprins

Cap. I Obiectiv, arie de aplicabilitate, definitii si clasificarea instrumentelor financiare

A. Obiectul si aria de aplicabilitate

B. Definitii si clasificarea instrumentelor financiare

C. Recunoasterea initiala si derecunoasterea

D. Evaluarea ulterioara a activelor si datoriilor financiare

E. Acoperirea împotriva riscurilor

F. Deprecierea si irecuperabilitatea activelor financiare

G. Prezentarea informatiilor

Cap. II Actiuni, depozitari si tranzactii

Cap. III Retratarea – prima aplicare a IAS 32 si IAS 39


Proiect

GHID

practic de aplicare a Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor economice europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate aplicabile institutiilor reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice si ale Presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr.1742/106/2002

 

Prezentul ghid trateaza în special pe aplicarea IAS 32 " Instrumente financiare – prezentare si descriere " si IAS 39 “Instrumente financiare: recunoastere si evaluare " având în vedere ca, operatiunile cu instrumente financiare sunt preponderente institutiilor supravegheate si reglementate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Tratamentele contabile referitoare la elementele comune tuturor agentilor economici ( imobilizari corporale, imobilizari necorporale, stocuri, etc) sunt aceleasi cu cele prevazute în ghidul practic partea I elaborat de Ministerul Finantelor Publice.

 

Acest ghid practic nu are caracter de reglementare, scopul acestuia fiind acela de a facilita întelegerea conceptelor, principiilor a problematicii de ansamblu a Standardelor Internationale de Contabilitate în conditiile folosirii rationamentului profesional în contextul aplicarii prevederilor Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate aplicabile institutiilor reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice si ale Presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr.1742/106/2002;


Cap. I Obiectiv, arie de aplicabilitate, definitii si clasificarea instrumentelor financiare

A. Obiectivul si aria de aplicabilitate

1. Obiectivul

Obiectivul IAS 32 este de a prescrie anumite cerinte pentru prezentarea instrumentelor financiare care intra în bilant si identifica informatiile care trebuie prezentate cu privire la instrumentele financiare bilantiere (recunoscute) dar si extrabilantiere (nerecunoscute). Standardele referitoare la prezentare trateaza clasificarea instrumentelor financiare în datorii si capitaluri proprii, clasificarea dobânzilor, dividendelor, pierderilor si câstigurilor asociate acestora, precum si circumstantele în care activele financiare si datoriile financiare pot fi compensate. Standardele referitoare la informatiile ce trebuie furnizate se refera la factori care afecteaza valoarea, momentul si gradul de certitudine al fluxurilor de numerar viitoare ale unei întreprinderi asociate instrumentelor financiare, precum si politicile contabile aplicate acestor instrumente. În plus, IAS 32 încurajeaza prezentarea informatiilor despre natura si amploarea folosirii instrumentelor financiare de catre o întreprindere, scopurile carora servesc, riscurile asociate lor si strategiile manageriale pentru controlarea acestor riscuri.

IAS 39 are ca obiectiv stabilirea principiilor pentru recunoasterea, evaluarea si prezentarea informatiilor privind instrumentele financiare si situatiile financiare ale unei societati.

 

2. Aria de aplicabilitate a IAS 32 "Instrumente financiare: prezentare si descriere”

IAS 32 va fi aplicat la prezentarea si evidentierea informatiilor despre toate tipurile de instrumente financiare, recunoscute sau nu în situatiile financiare, altele decât:

  1. investitiilor în filiale, asa cum sunt definite în IAS 27, Situatii financiare consolidate si contabilitatea investitiilor în filiale;

  2. investitii în întreprinderi asociate si contabilitatea investitiilor în investitii asociate, asa cum sunt definite în IAS 28, Contabilitatea investitiilor în întreprinderile asociate;

  3. interese în asociere în participatiune asa cum sunt definite în IAS 31, Raportarea financiara a intereselor în asocierile în participatie;

  4. datoriile angajatorilor si fondurile privind pensiile, de toate tipurile inclusiv pensiile asa cum sunt descrise în IAS 19,Beneficiile angajatilor si IAS 26 – Contabilitatea si raportarea planurilor de pensii;

  5. datoriile angajatorilor în baza planurilor pentru optiuni pe actiuni si pentru cumpararea de actiuni de catre salariati;

  6. datorii provenind din contracte de asigurare.

 

3. Aria de aplicabilitate a IAS 39

Acest Standard trebuie aplicat de catre toate întreprinderile pentru toate instrumentele financiare, exceptând:

a) acele participatii în filiale, întreprinderi asociate si asocieri în participatiune ce sunt reglementate de IAS 27, Situatiii financiare consolidate si contabilitatea investitiilor în filiale, IAS 28 Contabilitatea investitiilor în întreprinderi asociate si IAS 31 Raportarea financiara a intereselor în asocierile în participatie. Totusi, o societate aplica IAS 39 în situatiile financiare consolidate pentru a contabiliza o participatie într-o filiala, întreprindere asociata sau asociere în participatie care (a) este achizitionata si detinuta exclusiv în vederea cedarii ulterioare, în viitorul apropiat sau (b) îsi desfasoara activitatea sub restrictii severe pe termen lung, care îi deterioreaza semnificativ capacitatea de a transfera fonduri catre o societate. În aceste situatii se aplica cerintele de prezentare a informatiilor din IAS 27, IAS 28 si IAS 31, în plus fata de cerintele prevazute de Standardul 39;

b) drepturile si obligatiile rezultate din contractele de leasing, pentru care se aplica IAS 17, Leasing; totusi, creantele din activitatea de leasing recunoscute în bilantul unui locator fac subiectul prevederilor privind derecunoasterea din IAS 39 si acest Standard se aplica în mod expres instrumentelor derivate ce sunt încorporate în activitatile de leasing;

c) activele si datoriile angajatorilor în cazul planurilor de beneficii ale angajatilor, care sunt reglementate de IAS 19, Beneficiile angajatilor;

d) drepturile si obligatiile asumate prin contractele de asigurare asa cum sunt definite în paragraful 3 din IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si descriere, însa acest Standard se aplica pentru instrumentele derivate ce sunt încorporate în contractele de asigurari;

e) instrumentele de capitaluri proprii emise de societatile raportoare, inclusiv optiuni, warrant-uri si alte instrumente financiare considerate capital al actionarilor la întreprinderile raportoare (oricum se cere ca detinatorul unor astfel de instrumente sa aplice IAS 39 pentru instrumentele respective);

f) contractele de garantare financiara, inclusiv acreditivele, care asigura efectuarea platilor în cazul în care debitorul nu reusesete sa efectueze plata la scadenta (IAS 37, Provizioane, datorii si active contingente, furnizeaza recomandari privind recunoasterea si evaluarea garantiilor financiare, obligatiilor de garantare, precum si a altor instrumente similare). Din contra, contractele de garantare financiara intra sub incidenta IAS 39 în cazul în care acestea sigura efectuarea platilor ca urmare a modificarilor ratei dobânzii, pretul titlurilor de valoare, pretul marfurilor, creditului, cursului de schimb valutar, indexul preturilor sau ratelor sau alte elemente variabile (uneori denumite “de baza"). De asemenea, IAS 39 cere recunoasterea garantiilor financiare generate sau retinute ca rezultat al criteriilor de derucunoastere;

g) contractele cu titlu de contraprestatie eventuala într-o combinare de întreprinderi ( a se vedea paragrafele 65 – 76 din IAS 22 revizuit 1988, Combinari de întreprinderi);

h) contractele care impun efectuarea unei plati pe baza unor variabile climatice, geologice sau alte variabile fizice, dar IAS 39 se aplica altor tipuri de instrumente derivate ce sunt încorporate în astfel de contracte.

IAS 39 trebuie aplicat contractelor bazate pe marfuri ce confera fiecarei parti dreptul de decontare în numerar sau cu ajutorul altui instrument financiar, cu exceptia contractelor de marfuri ce (a) sunt angajate sa îndeplineasca si continua sa îndeplineasca cerintele preconizate ale întreprinderii privind achizitia, vânzarea sau utilizarea, (b) care au fost desemnate pentru acel scop în momentul initial si (c) care sunt preconizate a se deconta prin livrare.

Investitiile financiare înregistrate de SIF-uri, societati înfiintate în baza Legii nr.133/1996, vor fi evaluate la valoarea justa, potrivit IAS 39, indiferent de cota de participare detinuta din capitalul social al societatilor emitente si nu au obligatia întocmirii de situatii financiare consolidate. Evaluarea la valoarea justa a participatiilor detinute în portofoliu de catre SIF-uri se va face utilizând metodologia de evaluare redata de CNVM prin Instructiunile nr.4/1999, modificate prin instructiunile nr.2/2003.

 

B. Definitii si clasificarea instrumentelor financiare

Un instrument financiar reprezinta orice contract ce genereaza simultan un activ financiar pentru o întreprindere si o datorie financiara sau un instrument de capital propriu pentru o alta întreprindere. Contractele pe marfuri care dau dreptul oricarei dintre parti sa deconteze în numerar sau folosind un alt instrument financiar, trebuie contabilizate ca si instrumente financiare, cu exceptia contractelor pe marfuri care (a) au fost încheiate si continua sa satisfaca exigentele întreprinderii cu privire la aprovizionarea, vânzarea si consumul estimat, (b) au fost destinate acestui scop înca de la început si (c) se presupune ca decontarea se face la livrarea marfurilor.

Un activ financiar este orice activ care reprezinta:

- numerar;

- un drept contractual de a încasa numerar sau orice alte active financiare de la o alta societate;

- un drept contractual de a schimba instrumente financiare cu o alta societate, în conditii care sunt potential favorabile ;

- un instrument de capitaluri proprii ale unei alte societati.

 

Definirea celor patru categorii de active financiare:

Un activ financiar (sau o datorie financiara) detinut în scopul tranzactionarii este un activ achizitionat sau produs, în principal, în scopul de a genera un profit, ca rezultat al fluctuatiilor pe termen scurt ale pretului sau ale marjei intermediarului. Un activ financiar trebuie clasificat ca activ detinut pentru tranzactionare daca, indiferent de motivul pentru care a fost achizitionat, constituie o parte a unui portofoliu pentru care exista dovada unui ritm efectiv recent de a obtine câstiguri pe termen scurt. Instrumentele financiare derivate sunt întotdeauna considerate a fi pastrate pentru tranzactionare daca nu sunt desemnate si nu sunt, în fapt, instrumente de acoperire a riscului.

Plasamentele detinute pâna la scadenta reprezinta active financiare cu plati fixe sau determinabile si scadenta fixata pe care o societate are intentia ferma si posibilitatea de a le pastra pâna la scadenta.

Creditele si creantele emise de o societate sunt active financiare create de întreprindere ca urmare a remiterii directe catre un debitor a unor sume de bani, marfuri sau servicii direct unui debitor, altele decât cele ce sunt initiate cu intentia de a fi vândute imediat sau în termen scurt si care trebuie categorisite si retinute pentru tranzactionare. Creditele si creantele generate de societate nu sunt incluse în investitiile retinute pâna la scadenta, ci sunt clasificate separat în acest Standard.

Activele financiare disponibile pentru vânzare sunt acele active financiare ce nu sunt credite si creante generate de societate, plasamente detinute pâna la scadenta sau active detinute pentru tranzactionare.

O datorie financiara este orice datorie contractuala:

- de a varsa numerar sau alt activ financiar unei alte societati sau;

- de a schimba instrumente financiare cu alta societate, în conditii care sunt potential favorabile.

O datorie financiara va fi înregistrata si în cazul unei datorii contractuale care va fi achitata printr-un activ financiar sau valori mobiliare ( capitaluri proprii ), al caror numar variaza în functie de modificarile valorii juste – care este întotdeauna egala cu valoarea obligatiei contractate ( nu exista câstig sau pierdere din fluctuatii de pret ).

O societate poate avea o obligatie contractuala pe care o poate stinge fie prin plata cu active financiare, fie prin plata sub forma propriilor titluri de proprietate.

Daca numarul titlurilor de proprietate cerute pentru stingerea obligatiei variaza în raport cu modificarile valorii juste a acestora, astfel încât valoarea justa totala a titlurilor de proprietate platita sa echivaleze întotdeauna cu valoarea obligatiei contractuale, detinatorul obligatiei nu este expus sa înregistreze un câstig sau o pierdere ca urmare a modificarilor de pret la titlurile de proprietate. O astfel de obligatie trebuie sa fie considerata ca o datorie financiara a societatii.

 

Exemplu

Decontarea unei datorii de 100.000 lei prin cedarea unor actiuni ordinare ale debitorului a caror valoare justa pe piata este de 100.000 lei .

Nu sunt datorii financiare: venituri în avans, obligatii comerciale, salariale, fiscale sau obligatii din contracte futures de marfuri sau din operatii de leasing ( se vor deconta „clasic” ).

Un instrument de capital propriu este orice contract care certifica existenta unui interes rezidual în activele unei întreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Activele si datoriile financiare monetare ( de asemenea, considerate drept instrumente financiare monetare) sunt active si datorii financiare ce urmeaza a fi încasate sau platite în bani, pentru o suma determinata sau determinabila.

Valoarea justa este valoarea pentru care un activ poate fi tranzactionat sau o datorie poate fi decontata de buna voie, între parti aflate în cunostinta de cauza în cazul unei tranzactii realizate în conditii de concurenta normala.

Valoarea de piata este valoarea ce se obtine din vânzarea (sau se plateste achizitia) unui instrument financiar pe o piata activa.

Termenii contract si contractual se refera la o întelegere între doua sau mai multe parti care are consecinte economice clare, carora partile nu li se pot sustrage decât cu dificultate chiar daca ar avea posibilitatea, datorita faptului ca în general întelegerea este executorie din punct de vedere juridic. Contractele si respectiv instrumentele financiare pot avea o diversitate de forme si nu sunt neaparat forma scrisa.

În spiritul definitiilor de mai sus, termenul societate include persoane fizice, societati de persoane fara personalitate juridica, organisme cu personalitate juridica si agentii guvernamentale.

Definitiile activelor financiare si datoriilor financiare includ termenii de activ financiar, dar definitiile nu sunt circulare. Atunci când apare un drept contractual sau o datorie de a schimba instrumente financiare, instrumentele ce urmeaza a fi schimbate dau nastere la active financiare, datorii financiare sau  instrumente de capitaluri proprii. Se poate stabili un lant de drepturi sau datorii contractuale, dar în ultima instanta acesta conduce la încasarea sau plata de numerar sau la achizitionarea ori emiterea unui instrument de capitaluri proprii.

Instrumente financiare includ atât instrumente primare, cum ar fi titlurile de creanta , de debit sau de capitaluri proprii, cât si instrumente derivate , cum ar fi optiunile financiare, contractele futures si operatiunile forward, swap-urile de rata a dobânzii si swap-urile de rata a dobânzii si swap-urile valutare. Instrumentele financiare derivate,  recunoscute sau nu în bilant, întrunesc conditiile definitiei instrumentelor financiare si, implicit, sunt subiecte ale acestui Standard.

Instrumentele financiare derivate creeaza drepturi si datorii ce au ca efect transferarea între parti a unuia sau mai multor riscuri financiare inerente unui instrument financiar primar de baza. Instrumentele derivate nu au ca rezultat transferul unui instrument financiar primar de baza la încheierea contractului, iar un astfel de transfer nu are loc neaparat la scadenta contractului.

Activele fizice cum ar fi stocurile, imobilizarile corporale, activele în locatie si activele necorporale cum ar fi brevetele sau marcile înregistrate nu constituie active financiare. Controlul asupra acestor active fizice si necorporale creeaza oportunitatea de a genera intrari de numerar sau alte active financiare.

Active, cum ar fi cheltuieli în avans, pentru care beneficiul economic viitor consta în primirea de bunuri sau servicii si nu în dreptul de a încasa numerar sau alte active financiare nu constituie active financiare.

Similar, elementele cum ar fi veniturile în avans si majoritatea datoriilor de garantie nu constituie datorii financiare, deoarece iesirea probabila de beneficii economice asociate lor este livrarea de bunuri si servicii, dar nu de numerar sau alte active financiare.

Datoriile si activele care nu sunt contractuale prin natura lor, cum ar fi impozitul pe profit, care este creat ca rezultat al reglementarilor impuse de autoritatile publice, nu constituie active financiare sau datorii financiare. Contabilitatea impozitului pe profit este tratata în IAS 12, Impozitul pe profit.

Drepturile si datoriile contractuale care nu implica transferul unui activ financiar nu intra în aria de aplicabilitate a definitiei instrumentelor financiare. De exemplu, unele drepturi (datorii) contractuale, cum ar fi cele care provin dintr-un contract futures pe marfuri pot fi stinse numai prin primirea (livrarea) de active nefinanciare. Similar, drepturile (datoriile) contractuale cum ar fi cele care provin ca urmare a unei operatii de leasing operational pentru folosirea unui activ fizic pot fi stinse numai prin primirea (livrarea) de servicii. În ambele cazuri, dreptul contractual al unei parti de a primi un activ nefinanciar sau serviciu si obligatia corespondenta a celeilalte parti nu stabilesc un drept sau datorie prezenta vreuneia dintre parti de a primi, livra sau schimba un activ financiar.

Capacitatea de a exercita un drept contractual sau cerinta de a satisface o datorie contractuala poate fi absoluta sau poate depinde de aparitia unui eveniment viitor. De exemplu, o garantie financiara este un drept contractual al creditorului de a primi numerar de la girant si obligatia contractuala corespondenta a girantului de a-l plati pe creditor, daca debitorul nu-si onoreaza obligatia. Dreptul contractual si obligatia exista datorita unei tranzactii sau unui eveniment trecut ( angajamentul girantului), chiar daca priceperea creditorului de a-si exercita dreptul si cerinta pentru girant de a-si executa obligatia depind ambele de un act viitor al debitorului de neexecutare a datoriei sale . Drepturile si datoriile eventuale întrunesc conditiile definitiei activului financiar si datoriei financiare, chiar daca multe astfel de active si datorii nu îndeplinesc conditiile pentru recunoasterea în situatiile financiare.

Obligatia unei societati de a emite sau livra propriile sale instrumente de capitaluri proprii, cum ar fi optiunile sau bonurile de subscriere de active, reprezinta un instrument de capitaluri proprii în sine , nu o datorie financiara, deoarece întreprinderea nu este obligata sa livreze numerar sau alte active financiare. Similar costurile suportate de catre o întreprindere pentru a cumpara dreptul de a rascumpara propriile instrumente de capitaluri proprii de la alta parte reprezinta o deducere a capitalurilor sale proprii, nu un activ financiar.

Interesul minoritar care poate aparea în bilantul unei întreprinderi în urma consolidarii unei filiale nu este nici datorie financiara, nici instrument de capitaluri proprii al întreprinderii. În situatiile financiare consolidate, întreprinderea prezinta interesele tertilor în capitaluri proprii si profitul filialelor sale în concordanta cu IAS 27, Situatii financiare consolidate si contabilitatea investitiilor în filiale. Prin urmare, un instrument financiar clasificat drept instrument de capitaluri proprii de catre o filiala este eliminat la consolidare atunci când este detinut de societatea mama sau prezentat de catre societatea mama în bilantul consolidat drept un interes minoritar separat de capitalurile proprii ale propriilor actionari. Un instrument financiar clasificat drept datorie financiara de catre o filiala ramâne o datorie în bilantul consolidat al societatii mama, cu exceptia cazului în care este eliminata la consolidare, fiind o decontare intragrup. Tratamentul contabil efectuat de catre societatea mama la consolidare nu afecteaza baza de prezentare de catre filiala în situatiile sale financiare.

Un instrument de capitaluri proprii înseamna orice contract ce evidentiaza o participatie reziduala în activele unei societati, dupa deducerea tuturor obligatiilor sale. Cu alte cuvinte, capitalul propriu averea actionarilor, detinatori ai actiunilor ordinare sau preferentiale sau ai altor instrumente similare emise de o societate.

Valoarea justa este suma la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie, de buna voie, între parti aflate în cunostinta de cauza în cadrul unei tranzactii, în care pretul este determinat obiectiv.

Un instrument derivat reprezinta un instrument financiar:

-a carui valoare se modifica în functie de variatiile unei rate specificate a dobânzii, pretului titlurilor, pretului la marfuri, ratei de schimb valutar, indicelui preturilor sau indicelui de credit sau unui element similar ( numit „ baza „ );

-care nu necesita nici o investitie neta initiala sau o investitie neta initiala de valoare mica în comparatie cu alte tipuri de contracte ce au o reactie similara la modificarea conditiilor de piata;

-care se deconteaza la o data viitoare ( IAS 39, par. 10 ).

Un instrument derivat este un contract financiar, între doua sau mai multe parti care deriva din valoarea viitoare a unui activ de referinta ( sau „activ suport”).

Unele active de referinta sunt reprezentate înca de marfuri, dar, în plus, exista produse derivate care au ca suport titluri de creante, rate ale dobânzilor, indici bursieri, instrumente ale pietei monetare, valute si chiar alte contracte derivate.

Instrumentele financiare derivate sunt instrumente financiare importante pentru gestionarea riscului întrucât ele permit ca riscurile sa fie separate si tranzactionate.

Enumeram principalele instrumente financiare:

  1. Contractele forward;
  2. Contracte futures;
  3. Contracte cu optiuni;
  4. Tranzactii swap.
  5.  

1. Contracte forward

Un contract forward (la termen) este o tranzactie în care cumparatorul si vânzatorul convin asupra livrarii unui activ (de regula, o marfa), într-o cantitate si calitate specificate, la o data viitoare precizata. Un pret poate fi convenit fie în avans, fie la data livrarii.

Exemplu de contract forward:

Este începutul lui septembrie si decideti ca doriti sa va cumparati o noua masina. Alegeti tipul de autoturism pe care îl doriti si mergeti la furnizorul dvs. local.

În salonul de prezentare al furnizorului, va decideti asupra specificatiei exacte a autoturismului – culoare, motor, marime, forma volanului etc. – si, ceea ce este mai important, stabiliti pretul. Furnizorul va spune ca, daca dati comanda astazi si constituiti un depozit, puteti prelua masina în trei luni. Nici daca în acest interval de trei luni, furnizorul acorda un discount de 10% pentru toate masinile noi, nici daca pretul modelului creste, aceasta nu conteaza pentru dvs. Pretul pe care îl platiti la livrare a fost convenit si fixat între dvs. si furnizor. Tocmai ati intrat într-un contract la termen (forward) – aveti dreptul si obligatia de a cumpara automobilul în trei luni de zile la pretul convenit.

Contractele forward (la termen) nu sunt tranzactionate la bursa si nu prezinta conditii standardizate, transparente. Un contract forward implica un risc de credit pentru ambele parti, similar celui de pe piata la vedere (spot). În astfel de conditii, partile contractuale pot solicita o garantie (colateral), în sensul ca cealalta parte va onora contractul.

În mod normal, contractele forward nu sunt negociabile, iar atunci când contractul este initiat, acesta nu are nici o valoare. Nu este implicata nici o plata, întrucât contractul este un simplu acord de a cumpara sau a vinde la o data viitoare. De aceea, contractul nu constituie un element de activ sau de pasiv.

În principal, pretul la termen (forward) se determina prin preluarea pretului spot (la vedere) sau cash (numerar) din momentul tranzactiei si adaugarea la aceasta a „costului de derulare” (cost of carry).

În functie de activul suport sau marfa de referinta a contractului, costul de derulare ia în consideratie plati si încasari pentru elemente cum ar fi depozitarea, asigurarea, costurile de transport, plati în contul dobânzilor, încasari de dividende etc.

Pret Forward = Pret la vedere (spot) sau numerar (cash) + Cost de derulare (cost of carry)

Caracteristicile contractelor „ forward „ sunt urmatoarele:

• acord între doua parti de a livra/plati la o data viitoare prestabilita un activ ( marfa, valuta, activ financiar ), la un pret predeterminat,

• se încheie în afara bursei, prin negociere directa între parti,

• este un contract nestandardizat,

• are valoare fixa, iar rezultatul potential este dat la scadenta de diferenta dintre pretul stabilit al contractului ( pretul forward ) si pretul curent ( spot ) al activului,

• contractul forward este lichidat la scadenta, în natura ( predarea activului/plata contravalorii, la pretul din contract ).

 

2. Contracte futures

Un contract futures este un acord contractual ferm între un cumparator si un vânzator de a cumpara/vinde un activ determinat, la o data fixa în viitor. Pretul contractului va varia în functie de localizarea pietei, dar este fixat atunci când tranzactia este încheiata. De asemenea contractul prezinta o specificatie standard, astfel încât ambele parti, stiu exact ce anume s-a tranzactionat.

Contractele Futures atât pentru marfuri, cât si cele financiare, sunt tranzactionate la burse.

Contractele Futures evidentiaza urmatoarele trasaturi comune:

-standardizare;

-tranzactionare la o bursa;

-sunt deschise, iar preturile publicate;

-sunt organizate de casele de compensare (clearing houses).

Implicarea unei case de compensare, reflecta faptul ca nu exista un contract între cumparator si vânzator, ci un contract între fiecare dintre acestia si casa de compensare. Casa de compensare actioneaza ca o contrapartida pentru ambele parti, care confera protectie acestora si permite ca tranzactionarea sa aiba loc mai liber.

Un contract futures nu previzioneaza ce preturi vor fi în viitor. Daca unui contract i se permite sa ajunga la scadenta, aceasta înseamna ca livrarea trebuie sa aiba loc conform termenilor contractului.

Contractele Futures sunt utilizate în special de:

-hedgeri;

-speculatori;

-arbitrajeuri.

Hedgeri sunt jucatori de pe piata care doresc sa protejeze pozitia detinuta pe un activ, contra miscarilor adverse viitoare ale preturilor.

Pentru a proteja o pozitie, trebuie sa se angajeze pe piata futures (la termen) o o pozitie egala si opusa pozitiei detinute pe piata de numerar (cash).

Exista doua tipuri de protectie:

-prin vânzare (short hedge);

-prin cumparare (long hedge).

Prin vânzare se vinde o pozitie la termen (futures) pentru a compensa o pozitie de cumparare pe piata de numerar (cash). De exemplu: un fond care detine un portofoliu de titluri de valoare ar putea sa se protejeze împotriva unei scaderi a preturilor la bursa prin vânzarea unui contract futures pe indicii bursieri.

Prin cumparare, se cumpara o pozitie futures pentru a compensa o pozitie de vânzare pe piata de numerar (cash). De exemplu: o rafinarie de titei poate sa consolideze pretul de cumparare prin cumpararea de contracte futures pentru petrol astazi.

Indiferent daca actiunea de protejare are ca obiect tranzactia cash anticipata sau o pozitie de piata curenta, scopul hedging-ului este acelasi: orice pierdere înregistrata pe una dintre piete este compensata de un profit realizat pe cealalta piata.

Daca pretul activului scade pe piata cash, atunci, si momentul în care hedgerul decide sa vânda futures, orice pierdere pe piata cash este compensata de profitul realizat prin câstigurile din contractul futures.

Daca pretul activului creste pe piata cash, în momentul în care hedgerul decide sa cumpere futures, orice pierdere de pe piata cash este compensata de profitul realizat din câstigurile din contractul futures.

Prin utilizarea contractelor futures, hedging-ul îndeparteaza posibilitatea de a obtine profit daca pretul cash viitor creste, dar ofera protectia necesara daca pretul cash viitor scade. Din acest punct de vedere, hedging-ul este de fapt un contract de asigurare, care fixeaza pretul viitor al unei marfi sau al unui activ financiar.

Speculatorii accepta riscul pe care hedger-ii doresc sa-l transfere. Speculatorii nu au nici o pozitie de protejat si nu au, resursele fizice pentru a efectua livrarea unui activ de referinta, dupa cum nu au nevoie sa preia livrarea unui activ de referinta. Ei angajeaza anumite pozitii pe baza estimarilor lor cu privire la miscarile viitoare ale preturilor si cu scopul de a realiza un profit. Speculatorii alimenteaza piata cu lichiditati, iar fara ei protejarea pretului ceruta de hedgeri, ar fi foarte scumpa.

Arbitrajeurii sunt traderi si creatori de piata care se ocupa de cumpararea si vânzarea de contracte futures, sperând sa obtina profit din diferentele de pret între piete si/sau burse.

Deosebirile dintre contractele futures si cele forward sunt sintetizate în tabelul de mai jos. Totusi, principala diferenta este aceea ca un contract forward este un acord singular (one-off) între un cumparator si un vânzator, în timp ce un contract futures reprezinta o succesiune de contracte tranzactionate la o bursa:

Contracte futures

Contracte forward

(a) sunt tranzactionate la bursa

(b) utilizeaza o casa de compensare care ofera protectie pentru ambele parti

(c) necesita plata unei marje

(d) sunt utilizate pentru protectia contra fluctuatiilor de pret si pentru speculatii

(e) sunt standardizate si publicate

(f) sunt transparente – contractele futures sunt raportate la bursa

(a) nu sunt tranzactionate la o bursa

(b) sunt private si sunt negociate între parti fara nici o garantie de bursa

(c) nu implica plati de marja

(d) sunt utilizate pentru protectie contra fluctuatiilor de pret si pentru livrare fizica

(e) depind de conditii contractuale negociate

(f) nu sunt transparente întrucât nu exista conditii de raportare – ele sunt afaceri private

 

Contractul „futures" reprezinta prin urmare:

• un acord de cumparare/vânzare a unei cantitati predeterminate dintr-un activ (marfa, valuta, activ financiar), la un pret stabilit în momentul încheierii contractului, cu scadenta ulterioara,

• se încheie într-un cadru organizat ( la bursa ), printr-un mecanism traditional specific,

• este un contract standardizat,

• are o valoare variabila, fiind data de echilibrul zilnic dintre cerere si oferta,

• câstigul sau pierderea asociate contractelor futures sunt date de diferenta dintre pretul de tranzactionare al zilei (spot) si pretul zilei precedente,

• are o piata secundara ( contractul futures poate fi cedat altui cumparator ); prin urmare, este un instrument financiar derivat,

• poate fi executat în natura sau în numerar, sau lichidat la bursa ( prin vânzare- pozitia long sau cumparare – pozitia short ).

 

3. Contractele cu optiuni

Un contract cu optiuni confera dreptul, dar nu si obligatia de a cumpara (call) sau vinde (put) un instrument sau activ de referinta specificat, la un pret specificat – pretul strike sau de exercitare pâna la sau la o data viitoare stabilita – scadenta. Pretul pentru a avea acest drept este platit vânzatorului, de catre cumparatorul contractului de optiune sub forma unei prime.

 

Exemplu de contract cu optiune este redat mai jos:

Sa presupunem acum ca v-ati dus la salonul de prezentare si ati vazut ca autoturismul pe care îl doriti este oferit la pretul de 20.000.000 lei, cu conditia de a-l cumpara pe loc. Însa nu dispuneti de suma necesara în numerar si v-ar trebui o saptamâna pentru a contracta un împrumut. Ati putea sa-i oferiti furnizorului o garantie si sa intrati într-un contract la termen de o saptamâna. Însa mai exista si altceva ce ati putea oferi.

De data aceasta, îi oferiti furnizorului 100.000 lei numai pentru a pastra masina si a mentine pretul timp de o saptamâna. La sfârsitul saptamânii, cele 100.000 lei sunt ale lui, fie ca ati cumparat, fie ca nu ati cumparat autoturismul. Aceasta este o oferta tentanta si furnizorul o accepta. Ati intrat într-un contract cu optiune – în acest caz, cunoscut sub termenul de optiune de cumparare. Aceasta presupune ca dvs. aveti dreptul , dar nu si obligatia de a cumpara masina în termen de o saptamâna la pretul de 20.000.000 lei

Daca în timpul acestei saptamâni, descoperiti la un al doilea furnizor un model identic pentru numai 19.000.000 lei, atunci nu veti mai declara optiune fata de primul furnizor. Costul total al achizitionarii autoturismului va fi, în aceste conditii 19.000.000+100.000=19.100.000 lei, mai redus decât primul pret care vi s-a oferit.

Daca nu puteti gasi masina la un pret mai redus si o cumparati de la primul furnizor, autoturismul va va costa 20.100.000 lei în total. Daca decideti sa nu cumparati deloc, veti pierde 100.000 lei în favoarea furnizorului de masini.

Tranzactionarea de optiuni la burse are loc într-o maniera asemanatoare tranzactionarii contractelor futures si foloseste acelasi sistem de compensare si livrare.

Ca si celelalte produse derivate, optiunile sunt folosite de operatorii de pe piata pentru:

- asigurare si protectie (hedging) contra fluctuatiilor adverse ale preturilor activului suport;

- speculatii asupra cresterii/descresterii pretului de piata al activului suport;

- oportunitati de arbitraj între piete si instrumente financiare.

Optiunile tranzactionate la bursa si pe piata extrabursiera sunt acum disponibile pentru o larga gama de marfuri si active financiare; amintind doar patru tipuri principale care sunt clasificate în general astfel:

a) rate ale dobânzii:

- optiuni având ca suport contracte futures pe rata dobânzii;

- optiuni având ca suport swap-uri pe rate dobânzii – swaptions;

b) valute

- optiuni pe cursul de schimb;

- optiuni având ca suport contractele futures pe curs de schimb;

c) actiuni

- optiuni pe actiuni (titluri)

- optiuni având ca suport contracte futures pe indici bursieri;

d) marfuri:

- optiuni pe active corporale;

- optiuni având ca suport contracte futures pe marfuri.

 

Contractele cu optiuni pentru acoperirea riscului sunt de doua tipuri: “call" si “put". Urmatorul tabel vine sa detalieze diferentele dintre acestea:

CALL

PUT

VÂNZATORUL

Îsi asuma irevocabil obligatia de a vinde sau de a cumpara activele support comandate/detinute de cumparator, în conditiile în stabilite, indiferent daca piata îi este favorabila sau nu.

Se acopera împotriva riscului de scadere a valorii activelor detinute; acoperirea riscului este limitata la valoarea primei.

Se acopera împotriva riscului de crestere a cursului; acoperirea riscului este limitata la nivelul primei.

CUMPARATORUL

Are dreptul, dar nu si obligatia de a cumpara/vinde la o scadenta determinata, o anumita cantitate de active.

Se acopera împotriva riscului de crestere a pretului activului suport; acoperirea este nelimitata.

Se acopera împotriva riscului de scadere a pretului activului suport; acoperirea este nelimitata

 

Exemplu

Sa presupunem urmatorul exemplu: un contract cu optiune „CALL" de 100 actiuni X a fost cumparat cu o prima de 130.000 lei, la un pret de exercitiu de 13.000 lei/actiune si o scadenta de 3 luni. La scadenta se estimeaza ca actiunea va avea urmatoarele variante de cursuri : a) 11.000 lei b) 13.000 lei c) 14.300 lei d) 15.000 lei.

  1. pierderea potentiala este: - 330.000 = ( 11.000 – 13.000 ) * 100 actiuni – 130.000 lei prima. Contractul va fi abandonat de cumparator;

  2. pierderea potentiala: - 130.000 = ( 13.000 – 13.000 ) * 100 actiuni – 130.000. Contractul va fi abandonat de cumparator.

  3. Rezultat potential: 0 = ( 14.300 – 13.000 ) * 100 – 130.000. Valoarea optiunii este egala cu prima. Optiunea poate sa fie exercitata sau nu, efectul este acelasi,

  4. Câstig potential: 70.000 = ( 15.000 – 13.000 ) * 100 actiuni – 130.000. Optiunea de cumparare va fi exercitata.

 

4. Tranzactii SWAP

Platile în cadrul operatiunilor swaps implica rate care sunt fie fixe, fie fluctuante.

Swap-urile sunt tranzactii pe piata extrabursiera negociate privat, care reprezinta echivalentul unei serii de contracte forward, fiecare având acelasi pret.

Întrucât contractele sunt negociate, iar scadenta este convenita între cele 2 parti, swap-urile pot avea perioade de scadenta cât de lungi este necesar, dar cel mai frecvent acopera perioade de pâna la 10 ani. Termenul de scadenta îndepartata reprezinta un avantaj distinct fata de contractele futures si cu optiuni, care au scadente relativ scurte.

Operatiunile de swap sunt importante pe piata produselor derivate, fiind utilizate în scopul de a:

- proteja (hedge) expunerea pentru: ratele dobânzii, tranzactiile valutare, preturile marfurilor, investitiile în actiuni si alte titluri de valoare, orice alt tip de instrument de referinta;

- specula, prin cumpararea sau vânzarea de contracte swap în scopul de a obtine profit.

Printre avantajele utilizarii swap-urilor, se numara:

- reduce costurile de finantare deoarece pot/sunt în masura sa ofere accesul pe pietele pe care, în mod normal, respectivii jucatori nu pot patrunde;

- ofera flexibilitate, deoarece aceste contracte prezinta un numar aproape nelimitat de posibilitati de a fi perfectate astfel încât sa convina ambelor parti;

- încheie o tranzactie-unica, deoarece un singur aranjament swap poate acoperii intervale de plata de-a lungul unei scadente care sa raspunda cerintelor partilor implicate;

- obtine o asigurare deoarece swap-urile sunt folosite pentru schimburi reciproce de riscuri, actionând ca o forma de asigurare pentru riscul de piata.

Dezavantajele swap-urilor constau în aceea ca respectivele contracte nu sunt standardizate si nu pot fi folosite pentru alte scopuri financiare – ele nu pot fi tranzactionate.

Piata swap-urilor se refera la schimbarea unui avantaj financiar, pe care un jucator de pe piata îl detine pe o piata, contra unui avantaj echivalent al unui alt jucator de pe piata, pe o piata diferita.

Un swap pe valuta reprezinta o întelegere între doua parti, prin care una dintre parti face plati într-o anumita valuta, iar cealalta parte face plati într-o valuta diferita, la date viitoare convenite pâna la scadenta angajamentului.

Swap-urile pe actiuni si alte titluri de valoare ofera atât administratorilor de fonduri sau managerilor de portofoliu, cât si investitorilor institutionali o metoda de a transfera active în alte tari, fara implicarea unor cheltuieli ridicate generate de tranzactiile de cumparare si vânzare. De asemenea, ofera un mijloc de evitare a complexitatii date de reglementari straine, taxe si impozite, plati de dividende etc, ce caracterizeaza unele piete pe actiuni. Swap-ul pe actiuni reprezinta un angajament între doua parti, prin care cel putin una dintre parti este de acord sa-i plateasca celeilalte parti o rata de randament bazata pe indici bursieri, în conformitate cu un grafic de termene viitoare, pentru perioada pâna la scadenta angajamentului. Cealalta parte efectueaza plati bazate pe un curs fix sau flotant al unui alt indice bursier. Platile sunt bazate pe un anumit procent convenit, aplicat la valoarea capitalului national de referinta.

 

C. Recunoasterea initiala si derecunoasterea

Recunoasterea initiala a unui instrument financiar

Recunoasterea initiala: o societate trebuie sa recunoasca un activ financiar sau o datorie financiar(a) în bilant atunci si numai atunci când aceasta devine parte la prevederile contractuale ale instrumentului.

Ca o consecinta a principiului enuntat în paragraful precedent, o întreprindere recunoaste în bilantul sau ca active sau datorii toate drepturile si obligatiile contractuale rezultând din instrumente derivate.

Cele ce urmeaza constituie exemple ale modului de aplicare a principiului recunoasterii initiale.

  1. creantele si datoriile neconditionate sunt recunoscute ca active sau datorii atunci când întreprinderea devine parte în contract si, ca urmare, are dreptul legal de a primi numerar sau are obligatia legala de a plati;

  2. activele ce urmeaza a fi achizitionate si datoriile ce urmeaza sa apara ca rezultat al unui angajament ferm de a cumpara bunuri sau servicii nu sunt recunoscute pâna în momentul în care cel putin una dintre parti actioneaza conform contractului, astfel încât fie are dreptul de a primi un activ, fie este obligata sa livreze un activ. De exemplu, o întreprindere ce primeste o comanda ferma nu recunoaste un activ (iar întreprinderea ce lanseaza comanda nu recunoaste o datorie) în momentul angajamentului, ci se amâna recunoasterea pâna când marfurile comandate sunt încarcate, livrate sau serviciile sunt prestate;

  3. în contrast cu punctul (b) de mai sus, un contract la termen (forward) – un angajament de a cumpara sau a vinde un anumit instrument financiar sau o anumita marfa ce face obiectul acestui Standard la o data viitoare si la un pret specificat – este recunoscut ca un activ sau ca o datorie la data angajamentului si nu asteapta pâna la data închiderii pozitiei care este data la care tranzactia are efectiv loc. Atunci când o întreprindere devine parte într-un contract la termen (forward), valorile juste ale dreptului si ale obligatiei sunt adesea egale, astfel ca valoarea justa neta a contractului la termen (forward) este zero si numai valoarea justa neta a dreptului sau obligatiei este recunoscuta ca activ sau datorie. Totusi, fiecare parte este expusa riscului modificarii pretului prevazut în contract. Astfel, un contract la termen (forward) satisface cerintele principiului recunoasterii prevazut în paragraful 27, atât din perspectiva cumparatorului, cât si a vânzatorului, în momentul la care întreprinderile devin parti contractante, chiar daca valoarea neta justa poate fi zero la data respectiva. Valoarea justa a contractului poate deveni un activ net sau o datorie neta în viitor în functie de, printre altele, valoarea timp a banilor si valoarea instrumentului de baza sau a marfurilor ce sunt subiect al contractului la termen (forward).

  4. Optiunile financiare sunt recunoscute ca active sau datorii atunci când detinatorul sau vânzatorul (emitentul) devine parte contractanta; si

  5. Tranzactiile futures planificate (oricare ar fi gradul lor de probabilitate) nu constituie active si datorii ale unei întreprinderi în masura în care aceasta, la data raportarii financiare, nu este înca la un contract ce necesita primirea sau livrarea în viitor a activelor ce apar din tranzactiile futures.

a) Metoda dobânzii efective reprezinta o metoda de calculare a amortizarii, utilizând rata efectiva a dobânzii aplicata unui activ sau datorie financiara. Rata efectiva a dobânzii reprezinta rata care actualizeaza exact fluxul preconizat al platilor de numerar din viitor, la valoarea curenta de înregistrare a activului financiar sau a datoriei financiare, pe parcursul perioadei, pâna la scadenta sau pâna la urmatoarea data de restabilire a pretului, în functie de piata. Acest calcul trebuie sa includa toate comisioanele si punctele de baza platite sau încasate de partile participante la contract. Rata efectiva a dobânzii reprezinta uneori nivelul randamentului la scadenta sau la urmatoarea data de rentabilire a pretului si reprezinta rata interna de rentabilitate a activului financiar sau a datoriei financiare pentru perioada respectiva (a se vedea IAS 18, Venituri din activitati curente, paragraful 31 si IAS 32, paragraful 61).

Rata efectiva a dobânzii se ia în calculul valorii actualizate a unui instrument financiar, pentru înregistrarea acestuia astfel:

Valoarea actualizata = rata dobanzii * fluxurile viitoare de numerar de la data raportarii pâna la data reevaluarii/scadentei.

În cazul instrumentelor financiare înregistrate la costul amortizat/depreciat rata efectiva este o rata istorica, iar în cazul instrumentelor financiare înregistrate la valoarea justa sau cele cu o rata fluctuanta a dobânzii este o rata curenta de piata.

 

b) Costurile de tranzactionare includ onorariile si comisioanele agentilor, consultantilor, brokerilor si dealerilor, cotizatii pentru agentiile de reglementare si burse, precum si taxe si cheltuieli pentru transfer.

Costurile de tranzactionare reprezinta costuri marginale direct imputabile achizitionarii sau iesirii unui activ financiar sau a unei datorii financiare.

 

c) Un angajament ferm este un acord irevocabil de a schimba o cantitate specificata de resurse la un pret specificat si la o data sau la mai multe date viitoare specificate.

 

d) Controlul asupra unui activ reprezinta capacitatea de a obtine beneficiile economice viitoare generate de activul respectiv

 

Data tranzactionarii vs.data decontarii

Recunoasterea unei achizitii sau a unei vânzari normale (regular waz) de active financiare trebuie sa se faca utilizând fie principiul înregistrarii în functie de data tranzactionarii, fie data decontarii. Metoda folosita trebuie aplicata în mod consecvent pentru toate achizitiile si vânzarile de active financiare care apartin aceleiasi categorii de active financiare.

Un contract de cumparare sau vânzare a unui activ financiar ce prevede livrarea activelor la o data stabilita în general prin reglementarile sau practicile în vigoare pe piata respectiva (uneori denumit contract standard (regular waz)) constituie un instrument financiar. Luarea angajamentului de pret între data de tranzactionare si data decontarii îndeplineste conditiile definitiei unui instrument derivat – este vorba despre un contract la termen (forward). Totusi, conform Standardului 39 datorita duratei scurte a angajamentului, un asemenea contract nu este recunoscut ca instrument financiar derivat.

Data de tranzactionare reprezinta data la care o societate se angajeaza sa cumpere sau sa vânda un activ. Înregistrarea la data de tranzactionare se refera la (a) recunoasterea unui activ ce urmeaza a fi primit si a datoriei ce urmeaza a fi achitata pentru acesta, la data de tranzactionare si (b) derecunoasterea unui activ care este vândut si la recunoasterea unei creante de la cumparator pentru plata de la data de tranzactionare. În general, acumularea dobânzii asupra activului si datoriei corespondente nu începe înainte de data decontarii, care este data la care se efectueaza transferul titlului.

Data decontarii reprezinta data la care un activ este livrat catre sau de catre o întreprindere. Înregistrarea la data decontarii se refera la (a) recunoasterea unui activ în data în care acesta este transferat catre o întreprindere si (b) derecunoasterea unui activ în data în care acesta este transferat de catre întreprindere. Atunci când se aplica înregistrarea la data decontarii, conform paragrafului 106, o întreprindere, conform acestui Standard, va înregistra orice modificare a valorii juste a activului ce urmeaza a fi primit între data încheierii contractului si data decontarii, în acelasi mod în care înregistreaza activul achizitionat. Aceasta înseamna ca modificarea valorii nu este recunoscuta pentru active înregistrate la cost sau costul amortizat; este recunoscuta în profitul net sau pierderea neta pentru activele clasificate ca tranzactionate; de asemenea, este recunoscuta în profitul net sau pierderea neta sau în capitaluri (conform paragrafului 103) pentru activele clasificate ca disponibile pentru vânzare.

Un caz aparte îl constituie contractele forward, care presupun recunoasterea activelor si datoriilor implicate înca de la data angajamentului. În situatia unor contracte futures nu sunt recunoscute activele si datoriile la data angajamentului, deoarece întreprinderea nu este înca parte la contract.

 

Exemplul nr.1

Societatea A a achizitionat actiuni ale societatii B în valoare de 10.000.000lei, în decembrie 2000. La 31.12.2000 valoarea de piata a actiunilor B este de 11.000.000lei. La 10 ianuarie 2001 întreprinderea A vinde actiunile B pentru suma de 12.000.000lei.

Achizitionarea actiunilor B, în decembrie 2000:

        503                    =                     512                                             10000000 lei

"Actiuni "                  " Conturi curente
                                                la banci "

Ajustarea valorii actiunilor; la 31.12.2000:

        503                      =                       7681                                         1000000 lei
"Actiuni"                                " Plus valori din ajustari
                                                    aferente instrumentelor
                                                        financiare"

Vânzarea actiunilor la 10.01:2001:

        512                  =                           %                                             12000000 lei

" Conturi curente
la banci "

                                               508                                              11000000 lei

"Alte investitii financiare pe termen scurt
si creante asimilate "

                                                                764                                                1000000 lei

"Venituri din investitii
financiare cedate"

Apare o exceptie de la principiul recunoasterii veniturilor în momentul realizarii. Veniturile nerealizate, înregistrate la sfârsitul lui 2000, nu trebuie sa afecteze profitul sau pierderea perioadei ci, mai degraba, pozitia investitorului.

 

Exemplul nr.2

Societatea A încheie un contract forward cu întreprinderea B, prin care achizitioneaza la termen ( 2 luni ) marfa X, pentru pretul ferm de 10.000.000 lei. Prin urmare, activul va fi recunoscut la valoarea din contract si concomitent va fi evidentiata si o datorie egala ca valoare.

Recunoasterea unei achizitionari normale a activelor financiare (contabilizarea acestora ) trebuie sa se faca în functie de data încheierii tranzactiei (data la care întreprinderea se angajeaza sa cumpere un activ) sau la data decontarii (data transferului/livrarii activului ); orice modificare a valorii juste a activului între data încheierii contractului si data decontarii va fi înregistrata dupa aceeasi metoda ca si cea utilizata la recunoasterea activului. Metoda folosita trebuie aplicata în mod consecvent pentru fiecare din urmatoarele patru categorii de active financiare urmatoare:

• pastrate în vederea tranzactionarii ( diferenta este recunoscuta ca si cheltuiala sau venit );

• pastrate pâna la data scadentei ( nu se înregistreaza nimic );

• create de întreprindere ( de regula, nu se înregistreaza nimic );

• disponibile pentru vânzare ( diferenta este recunoscuta în profitul/pierderea net(a) sau la conturile de capitaluri proprii ).

Daca activul a fost înregistrat la cost ( sau cost amortizat ), modificarea de valoare între data achizitiei si data decontarii nu este recunoscuta.

 

Exemplu

Sa presupunem urmatorul exemplu: societatea A se angajeaza, la 1.12.1999, sa cumpere un activ financiar pentru suma de 20.000.000 lei, ceea ce reprezinta valoarea justa la data încheierii contractului ( data de tranzactionare cu decontarea la T+3). Pe data de 31.12.1999 valoarea justa se modifica la 20.200.000 lei iar la 10.01.2000 ( data decontarii ) valoarea justa devine 20.500.000 lei. Metodele de contabilizare a variatiei valorii juste depind de categoria de instrumente financiare în care este clasificat activul si de data de referinta ( data încheierii tranzactiei sau data decontarii ).

a) daca se utilizeaza data încheierii tranzactiei, ca moment de referinta, atunci situatia va fi urmatoarea:

• la 1.12.1999 activul va fi recunoscut, indiferent de categoria de încadrare:

- pentru active financiare detinute în scopul tranzactionarii

     503                          =                  509                                              20.000.000lei
" Actiuni“                         "Varsaminte de efectuat
                                            pentru investitii financiare
                                            pe termen scurt"

• la 31.12.1999:

- pentru active detinute în scopul tranzactionarii

          503                      =                      7681
    " Actiuni“                              “Plus valori din ajustari
                              aferente instrumentelor financiare "

- pentru investitii pastrate pâna la scadenta (sunt înregistrate la cost)

- pentru active disponibile pentru vânzare (sunt reevaluate la valoarea justa) considerând ca politica societatii este de a înregistra un câstig sau o pierdere direct în capitaluri proprii:

                    265                              =                        1066                                                      200.000 lei
"Alte titluri imobilizate"                          "Rezerve din evaluare
                                                                                la valoarea justa“

• la 10.01.2000

-pentru investitii pastrate pâna la scadenta se înregistreaza decontarea:

509                      =                         512                                                      20.000.000 lei

"Varsaminte de efectuat pentru                      “Conturi curente la banci"
investitii pe termen scurt"

-pentru active disponibile pentru vânzare (sunt reevaluate la valoarea justa si apoi decontata datoria):

                            265                      =                          1066                                                      300.000 lei
" Alte titluri imobilizate "                              " Rezerve din evaluarea
                                                                                la valoarea justa"

si

                               509                      =                            512                                                  20.000.000 lei

"Varsaminte de efectuat                                         " Conturi curente la banci“
pentru investitii financiare   pe
termen scurt"

 

-pentru activele detinute pentru tranzactionare ( sunt reevaluate la valoarea justa si decontata datoria ):

503                          =                              7681                                                          300.000 lei

" Actiuni "                                     "Plus valori din ajustari
                                                           aferente instrumentelor financiare "

si

                            509                      =                                  512                                                          20.000.000 lei

" Varsaminte de efectuat                              “ Conturi curente la banci“
pentru investitii financiare                                                         
pe termen scurt"

 

Exemplu

Înregistrarea achizitiilor/cumpararilor de actiuni, în cazul S.I.F.-urilor

1. Cumparari de pe piata de capital a 50.000 actiuni, la pretul de 80.000 lei/actiune . Comisionul de tranzactionare este negociat la 1,5% din valoarea tranzactiei, iar taxa datorata CNVM retinuta de S.S.I.F. de la cumparator este de 0,08% din valoarea tranzactiei.

Înregistrarile contabile în acest caz, sunt urmatoarele:

1. În cazul încadrarii ca active disponibile pentru vânzare:

a) Înregistrarea achizitiei:

265                      =                      51252 (sau 51211)                                         4.000.000.000 lei

"Alte titluri imobilizate"                  "Sume în curs de decontare
                                                                        cu SSIF-urile"

b) Înregistrarea comisionului de brokeraj si a taxei C.N.V.M.

             6225                                      =                        51252                                                      63.200.000 lei

"Cheltuieli privind comisioane                                  "Sume în curs de decontare cu SSIF-urile"
datorate societatilor de servicii   de
investitii financiare “

 

2. În cazul încadrarii ca active pastrate pentru tranzactionare:

a) Înregistrarea achizitiei

        503                                  =                                     51252                                                              4.000.000.000 lei

" Actiuni “                     "Sume în curs de decontare cu SSIF-urile"

b) Înregistrarea comisionului de brokeraj si a taxei C.N.V.M.

6225                                     =                                        51252                                                                  63.200.000 lei

"Cheltuieli privind comisioane                                  "Sume în curs de decontare cu SSIF-urile
datorate societatilor de servicii  de
investitii financiare“

 

3. Participari ale SIF la majorarile de capital social efectuate de un emitent, la care detine titluri de participare reflectate în contul 265 "Alte titluri imobilizate".

Adunarea generala a actionarilor unui emitent hotaraste majorarea de capital, prin emisiune a 1.000.000 noi actiuni, la valoarea nominala de 25.000 lei/actiune S.I.F. îsi exercita dreptul de a participa la aceasta majorare si subscrie la respectiva majorare de capital social, proportional cu cota detinuta în capitalul social al emitentului, pentru 25.000 actiuni varsând, la data subscrierii, 30% din suma subscrisa, respectiv suma de 187.500.000 lei.

Înregistrarile contabile, în acest exemplu, sunt urmatoarele:

a) La data subscrierii si a efectuarii varsamântului (în baza hotarârii A.G.A. emitentului, a cererii de subscriere si a varsamântului efectuat )

2678                              =                                         1065                                                                                   187.500.000 lei

"Alte creante imobilizate“                                     “Rezerve constituite din valoarea titlurilor
                                                                                       actiunilor dobândite cu titlu gratuit de la

                                                                                       societatile la care se detin participatii"

b) La data primirii în portofoliu a actiunilor subscrise (potrivit extrasului de cont eliberat de societatea de registru):

265                                 =                                        2698                                                                                      625.000.000 lei

"Alte titluri imobilizate"                                        "Varsaminte de efectuat 
                                                                                       pentru alte imobilizari financiare“

si concomitent:

2698                             =                                         2678                                                                                         187.500.000 lei

"Varsaminte de efectuat                                            "Alte creante imobilizate“
pentru alte imobilizari financiare“

 

c) La data prevazuta prin hotarârea AGA emitentului de efectuare a varsamântului sumei subscrise si nevarsate la data subscrierii :

2698                         =                                            51211                                                                                          437.500.000 lei

"Varsaminte de efectuat                                     "Conturi la banci disponibilitati
pentru alte imobilizari financiare“                                                 proprii – în lei"

 

4.  O societate de investitii financiare detine în portofoliu, înregistrate în contul 265 "Alte titluri imobilizate", 100.000 actiuni emise de o societate comerciala pe actiuni, la valoarea de 25.000 lei/actiune.

Respectiva societate îsi majoreaza capitalul social utilizând ca sursa de finantare rezerve interne constituite din profit. Ca urmare a acestei majorari de capital, S.I.F. primeste de la respectivul emitent înca 200.000 actiuni nou emise, la valoarea nominala de 25.000 lei/actiune.

Intrarea în portofoliul SIF a celor 200.000 actiuni se înregistreaza astfel:

265                                          =                          7617                                                  5.000.000.000 lei

"Alte titluri imobilizate"                      "Venituri din alte imobilizari financiare"

 

Utilizam aceleasi date ca în exemplul nr.3, dar in ipoteza ca sursa utilizata de emitent pentru majorarea capitalului social a constituit-o rezervele interne acumulate din alte surse decât profitul.

În aceasta ipoteza înregistrarile contabile sunt:

a) În cazul încadrarii ca active disponibile pentru vânzare:

265                                          =                                      1065                                                                      5.000.000.000 lei

"Alte titluri imobilizate"                                  " Rezerve constituite din valoarea titlurilor/actiunilor
                                                                                  dobândite cu titlu gratuit de la societatile la care se
                                                                               detin   participatii“

si concomitent înregistrarea impozitului pe profit amânat în ipoteza în care cota de impozitare este de 25%:

1065                                      =                                          4412                                                                  1.250.000.000 lei

" Rezerve constituite                                          "Impozitul pe profit amânat"
din valoarea titlurilor/actiunilor
dobândite cu titlu gratuit de
la societatile la care se detin participatii“

 

b) În cazul încadrarii ca active pastrate pentru tranzactionare:

503                                      =                                              7588                                                                 5.000.000.000 lei

"Actiuni“                                                              “ Alte venituri din exploatare"

si concomitent înregistrarea impozitului pe profit amânat:

6912                                  =                                              4412                                                                     1.250.000.000 lei

"Cheltuieli cu impozitul                          "Impozitul pe profit amânat"
pe profit amânat"

 

Recunoasterea instrumentelor financiare complexe:

„Emitentul unui instrument financiar trebuie sa clasifice instrumentul sau partile componente ale acestuia drept obligatie sau capitaluri proprii, conform fondului economic al contractului, la recunoasterea initiala si conform definitiilor obligatiei financiare si instrumentului de capital propriu” (IAS 32, par.18).

Actiunile preferentiale sunt obligatii financiare care contin obligatia emitentului de a le rascumpara la cerere, la/peste o anumita valoare determinata sau determinabila sau de a efectua plata accelerata a dividendelor la o valoare mare (IAS 32, par.22).

Atunci când un instrument financiar nu genereaza obligatia livrarii unui alt act financiar, a numerarului sau de a-l schimba cu un alt instrument financiar, reprezinta element de capitaluri proprii (de exemplu, actiunile).

Un instrument financiar ce contine atât elemente de obligatii, cât si elemente de capital propriu trebuie sa genereze clasificarea partilor componente separat, în concordanta cu fondul economic al contractului (IAS 32,par.23).

Emitentul recunoaste si prezinta separat componentele de capital propriu fata de cele de obligatii financiare sau nonfinanciare ( detinatorul are dreptul sa primeasca un activ nonfinanciar – marfuri - si optiunea de a schimba acest drept în actiuni).

 

Derecunoasterea unei componente a unui activ financiar

Derecunoasterea unui instrument financiar este un alt aspect de interes.

O societate trebuie sa anuleze recunoasterea unui activ financiar sau o componenta a unui activ financiar atunci si numai atunci când societatea pierde controlul drepturilor contractuale ce se refera la respectivul activ. O întreprindere pierde acest control în cazul în care aceasta realizeaza drepturile asupra beneficiilor specificate în contract, drepturile expira sau societatea renunta la aceste drepturi ( IAS 39, par.3 ).

Stabilirea cazului  în care o societate pierde controlul asupra unui activ financiar depinde atât de pozitia societatii cât si de a beneficiarului transferului. Prin urmare, în cazul în care pozitia oricarei societati indica faptul ca cel care transfera activul a pastrat controlul, acesta nu trebuie sa scoata activul din bilantul sau.

În momentul anularii recunoasterii, diferenta între valoarea contabila a activului transferata altei parti si valoarea veniturilor încasate/încasabile si a oricarei ajustari anterioare, pentru a reflecta valoarea justa a unui activ ce a fost raportata în capital, trebuie inclusa în profitul sau pierderea neta a perioadei raportata.

 

Exemplu

Daca reluam exemplul anterior si presupunem ca pe 11.01.2000 întreprinderea A vinde activul financiar pentru 20.600.000 lei si
nici o modificare a valorii juste nu a mai avut loc între 10.01.2000 si 11.01.2000, atunci înregistrarile vor fi urmatoarele:

• pentru investitii pastrate pâna la scadenta ( sunt înregistrate la cost );

461                          =                      %                                          20600000 lei

" Debitori "                                                  506                                        20000000 lei

                                                             "Obligatiuni ”

764                                          600000lei

" Venituri din investitii
financiare cedate"

 

• Încasarea sumei de la debitori

512                      =                      461                                              20600000 lei

"Conturi curente                  " Debitori diversi“
la banci“

 

• pentru active disponibile pentru vânzare ( sunt reevaluate la valoarea justa ):

461                     =                       %                                                  20600000 lei

                                                                 265                                                 20500000 lei

"Debitori diversi "                             " Alte titluri imobilizate"

                                                                 764                                                  100.000 lei

                                                 " Venituri din investitii financiare cedate"

1066                   =                              764                                                  500.000 lei

"Rezerve din evaluarea             " Venituri din investitii
    la valoarea justa“                              financiare cedate”

 

• Înregistrarea încasarii sumei de la debitori

512                      =                              461                                             20600000 lei

" Conturi curente la banci”              "Debitori diversi "

 

• Pentru activele detinute pentru tranzactionare (sunt reevaluate la valoarea justa):

461                        =                                  %                                              20600000 lei

"Debitori diversi"

                                                                                503                                          20500000 lei

                                                                       " Actiuni”

                                                                                 764                                             100000 lei

                                                                   " Venituri din investitii
                                                                           financiare cedate"

 

· Încasarea sumei de la debitori

512                                  =                         461                                          20600000 lei

" Conturi curente                                                      "Debitori diversi"
la banci”

 

Înregistrari contabile aferente vânzarilor de titluri de participare/actiuni, în cazul S.I.F.-urilor

Exemplul nr.1 Vânzarea titlurilor de participare din portofoliul initial constituit la înfiintarea societatii.

În data de 30.09.2003, o societate de investitii financiare are în portofoliu titluri de participare dobândite ca efect al aplicarii legilor nr.158/1991, 155/1995 si 133/1996, înregistrate în contul 265 "Alte imobilizari financiare” la valoarea de 2.000.000.000 lei, din care:

Sa presupunem ca societatea are, la 30.09.2003, acumulate în contul 1068 "Alte rezerve" analitic rezerve aferente portofoliului initial ( constituit la înfiintarea societatii) 500.000.000 lei.

În data de 01.10.2003 societatea îsi vinde la bursa cele 70.000 actiuni, la un pret de 15.000 lei/actiune, achitând S.S.I.F. prin care realizeaza tranzactia un comision de 15.750.000 lei, reprezentând 1,5% din valoarea de vânzare, data decontarii fiind 03.10.2003.

Potrivit politicilor contabile adoptate, societatea recunoaste/derecunoaste un activ, utilizând data de decontare a unei tranzactii.

În aceste situatii, înregistrarile contabile aferente sunt urmatoarele:

a) Înregistrarea vânzarii celor 70.000 actiuni:

4617                      =                          7585                                              1.050.000.000 lei

"Alti debitori diversi”                      ”Venituri din cedarea titlurilor
                                                                de participare"

b) Scaderea din gestiune a titlurilor vândute:

%                          =                          265                                              2.000.000.000 lei

"Alte titluri imobilizate"

1066                                                                                                         250.000.000 lei

" Rezerve din reevaluarea la
valoarea justa”

1068                                                                                                          500.000.000 lei

"Alte rezerve"

6585                                                                                                      1.250.000.000 lei

"Cheltuieli privind titluri de participare cedate"

 

c) Înregistrarea comisionului datorat si achitat de S.S.I.F.:

6225                              =                             51211

" Cheltuieli privind comisioane                              " Conturi la banci disponibilitati
datorate societatilor de servicii                                                              proprii – în lei"
de investitii financiare"

                                                                                               sau 15.750.000 lei

                                                                    51252

"Sume în curs de decontare cu SSIF – urile"

d) Încasarea sumei obtinute din vânzare:

51211                      =                              4617                                          1.050.000.000 lei

" Conturi la banci                                        " Alti debitori diversi”
disponibilitati proprii – în lei"

sau

51252

  "Sume în curs de decontare cu SSIF – urile"

 

Exemplul nr.2. Utilizam aceleasi date prezentate în exemplul 1, însa presupunem ca vânzarea actiunilor se face la pretul de 50.000 lei/actiune.

În aceasta ipoteza înregistrarile contabile sunt urmatoarele:

a) Înregistrarea vânzarii:

4617                      =                      7585                                              3.500.000.000 lei

" Alti debitori diversi”                                  ”Venituri din cedarea titlurilor
                                                                            de participare"

 

b) Scaderea din gestiune

%                          =                          265                                             2.000.000.000 lei

"Alte titluri imobilizate"

                        1066                                                                                                           250.000.000 lei

" Rezerve din evaluarea
la valoarea justa”

                    6585                                                                                                              1.750.000.000 lei

"Cheltuieli privind titluri de
participare cedate"

 

c) Inregistrarea comisionului datorat si achitat S.S.I.F. :

    6225                          =                          51211                                                      52.500.000 lei

" Cheltuieli privind comisioane              " Conturi la banci disponibilitati 
datorate societatilor de servicii                                             proprii – în lei"
de investitii financiare"

sau

                                                                                51252

                                "Sume în curs de decontare cu SSIF – urile"

 

d) Încasarea sumei obtinute din vânzare:

                51211                      =                          4617                                                          3.500.000.000 lei

" Conturi la banci                                  ” Alti debitori diversi”
disponibilitati  proprii

– în lei"

sau

                51252

"Sume în curs de decontare cu SSIF – urile".

 

Exemplul 3. Vânzari titluri de participare din portofoliul initial si din cele dobândite ulterior cu titlu gratuit.

Utilizam datele prezentate în exemplul 1, însa sa presupunem ca în data de 30.09.2003 S.I.F. are înregistrate în portofoliu de la emitentul respectiv si un numar de 30.000 actiuni, emise la valoarea nominala de 25.000 lei/actiune, actiuni rezultate dintr-o majorare de capital efectuata în anul 2001, emitentul utilizând ca sursa de majorare diferente favorabile rezultate din evaluari efectuate potrivit legii.

La dobândire, S.I.F. a înregistrat cele 30.000 de actiuni cu formula contabila:

265                                  =                  1065                                                  750.000.000 lei

"Alte titluri imobilizate"              " Rezerve constituite din valoarea titlurilor/actiunilor
                                                          dobândite cu titlu gratuit de la societatile la care se detin participatii“

În aceste conditii rezulta ca la 30.09.2003, S.I.F. detine de la emitentul respectiv 100.000 de actiuni, a caror valoare justa rezultata din evaluarea efectuata la 31.12.2002 este aceeasi ca în exemplul 1, respectiv 2.000.000.000 lei.

Înregistrarile contabile de efectuat în cazul în care:

1. Cele 100.000 actiuni detinute se vând la pretul de 15.000 lei/actiune .

a) Vânzarea actiunilor

4617                      =                      7585                                                  3.500.000.000 lei

Alti debitori diversi                          ”Venituri din cedarea
                                                                titlurilor de participare"

 

b) Scaderea din gestiune

%                          =                      265                                              2.000.000.000 lei

"Alte titluri imobilizate"

            1066                                                                                                          250.000.000 lei

" Rezerve din evaluarea la valoarea justa”

            1065                                                                                                          750.000.000 lei

" Rezerve constituite din valoarea titlurilor/actiunilor
dobândite cu titlu gratuit de la societatile la care se detin participatii“

1068                                                                                                         500.000.000 lei

" Alte rezerve"

                6585                                                                                                      1.750.000.000 lei

"Cheltuieli privind titluri de participare cedate

                51211                      =                      4617                                              3.500.000.000 lei

" Conturi la banci                                  ” Alti debitori diversi”
disponibilitati proprii – în lei"

(sau 51252)
"Sume în curs de decontare cu SSIF – urile"

 

2. Cele 100.000 actiuni se vând la pretul de 50.000 lei/actiune:

a) Vânzarea actiunilor

            4617                      =                          7585                                              5.000.000.000 lei

" Alti debitori diversi”                              ”Venituri din cedarea titlurilor de participare"

 

b) Scaderea din gestiune

%                      =                                  265                                              2.000.000.000 lei

"Alte titluri imobilizate"

            1066                                                                                                              250.000.000 lei

" Rezerve din evaluarea la valoarea justa”

            1065                                                                                                              750.000.000 lei

" Rezerve constituite din valoarea
titlurilor/actiunilor dobândite cu titlu gratuit
de la societatile la care se detin participatii“

         6585                                                                                                              1.000.000.000 lei

"Cheltuieli privind titluri de participare cedate

 

c) Înregistrarea comisionului datorat si achitat S.S.I.F. :

        51211                                  =                      4617                                               5.000.000.000 lei

" Conturi la banci  ”                                      Alti debitori diversi”
disponibilitati proprii – în lei"

sau

        51252

"Sume în curs de decontare cu SSIF – urile"

 

Exemplul 4.  S.I.F. are în portofoliu, la data de 30.09.2003, 100.000 de actiuni achizitionate în vederea tranzactionarii cu scopul obtinerii de profit de pe urma fluctuatiilor pe termen scurt ale pretului de tranzactionare, înregistrate în contabilitate în contul 503 " Actiuni" la valoarea de 3.500.000.000 lei, astfel:

Sa presupunem ca S.I.F. vinde toate cele 100.000 actiuni, la pretul de :

1.    25.000 lei/actiune si un comision de brokeraj de 1,5% din valoarea de vânzare.

În aceasta ipoteza, înregistrarile contabile sunt urmatoarele:

a) Înregistrarea vânzarii:

        %                      =                      503                                                      3.500.000.000 lei

                                                "Actiuni”

        4617                                                                                                      2.500.000.000 lei

" Alti debitori diversi”

        6642                                                                                                      1.000.000.000 lei

" Pierderi din investitii financiare pe termen scurt cedate"

 

b) Înregistrarea comisionului datorat si achitat de SSIF

6225                                        =                      5 1211                                                 37.500.000 lei

" Cheltuieli privind comisioane                     " Conturi la banci disponibilitati
datorate societatilor de servicii                          proprii – în lei"
de investitii financiare"                                      ( sau 51252)

 

c) Încasarea sumei obtinute din vânzare

            51211                              =                              4617                                                  2.500.000.000 lei

" Conturi la banci                                       ” Alti debitori diversi”
disponibilitati proprii – în lei"

sau

51252

"Sume în curs de decontare cu SSIF – urile"

 

2.  40.000 lei/actiune si un comision de brokeraj de 1,5% din valoarea de vânzare:

a) Înregistrarea vânzarii

4617                      =                      %                                                                       4.000.000.000 lei

" Alti debitori diversi”

503                                                                    3.500.000.000 lei

"Actiuni”

7642                                                                      500.000.000 lei

"Câstiguri din investitii financiare
pe termen scurt cedate"

b) Înregistrarea comisionului datorat si achitat S.S.I.F. :

6225                                          =                      51211                                                   60.000.000 lei

" Cheltuieli privind comisioane                  " Conturi la banci disponibilitati
datorate societatilor de servicii                             proprii – în lei"
de investitii financiare"                                               
( sau 51252)

 

c) Încasarea sumei obtinute din vânzare

51211                                      =                          4617                                              4.000.000.000 lei

" Conturi la banci                                                   ” Alti debitori diversi”
disponibilitati proprii – în lei"

 

Derecunoasterea activului cuplata cu un nou activ financiar sau o noua datorie financiara

Derecunoasterea înseamna operatiunea de scoatere din bilantul întreprinderii a unui activ financiar sau a unei datorii financiare sau a unei parti componente a unui activ financiar sau datorii financiare.

O societate trebuie sa derecunoasca un activ sau o componenta a unui activ financiar atunci si numai atunci când societatea pierde controlul drepturilor contractuale ce cuprind activul financiar ( sau o componenta a activului financiar). O societate pierde acest control în cazul în care aceasta realizeaza drepturile asupra beneficiilor specificate în contract, drepturile expira, sau societatea renunta la aceste drepturi.

În cazul în care o societate transfera o parte a unui activ financiar catre alti parteneri, pastrând o parte, valoarea contabila a activului financiar trebuie sa fie distribuita între partea ramasa si partea vânduta, pe baza valorilor juste relative ale acestora, la data vânzarii.

Orice câstig sau pierdere trebuie recunoscute în baza beneficiilor aferente partii vândute ( IAS 39, par. 47 ).

În cazul în care valoarea justa a partii din activ ce este retinuta nu poate fi evaluata credibil, atunci activul respectiv trebuie înregistrat la valoare zero. Întreaga valoare contabila a activului financiar trebuie repartizata partii vândute si venitul sau pierderea trebuie recunoscut (a) la o valoare echivalenta cu diferenta dintre (a) încasari si (b) valoarea contabila anterioara a activului financiar plus sau minus orice ajustare anterioara ce a fost raportata în capitaluri proprii pentru a reflecta valoarea justa a activului respectiv (o abordare de recuperare a costului).

Exemple privind derecunoasterea unei componente:

  1. separarea fluxurilor de numerar aferente unei obligatiuni în principal si dobânzii, si vânzarea unora dintre acestea catre un tert, pastrând restul; si

  2. vânzarea unui portofoliu de creante pastrând dreptul de administrare a acestor creante în mod profitabil, contra unui comision, având ca rezultat o pozitie de activ aferenta dreptului de administrare .( a se vedea paragraful 50)

Daca o societate transfera controlul unui întreg activ financiar dar, procedând astfel, creeaza un nou activ financiar sau îsi asuma o noua datorie financiara, atunci întreprinderea trebuie sa recunoasca noul activ sau datoria financiara la valoarea justa si trebuie sa recunoasca un câstig sau o pierdere rezultata din tranzactie pe baza diferentei dintre:

  1. încasarile din vânzari; si

  2. valoarea contabila a activului financiar vândut plus valoarea justa a oricarei noi obligatii financiare asumate, minus valoarea justa a oricarui nou activ financiar achizitionat si plus sau minus orice ajustare ce a fost anterior înregistrata în capitalurile proprii pentru a reflecta valoarea justa a activului respectiv.

Exemple privind derecunoasterea activului cuplata cu un nou activ financiar sau o noua datorie financiara:

  1. vânzarea unui portofoliu de creante, concomitent cu asumarea unei obligatii pentru compensarea cumparatorului creantelor daca încasarile sunt sub un nivel specificat; si

  2. vânzarea unui portofoliu de creante, concomitent cu retinerea dreptului de operare a creantelor contra unui comision, iar comisionul ce urmeaza a fi primit este mai mic decât costurile de operare, având, prin urmare, ca rezultat o datorie pentru obligatia de operare.

Exemplul privind aplicarea derecunoasterii mai sus mentionate. A transfera anumite creante catre B contra unei singure plati fixe. A nu are obligatia de a efectua plati viitoare de dobânda pentru suma pe care aceasta a primit-o de la B. Cu toate acestea, A garanteaza pe B pentru pierderile datorate debitorilor insolvabili pâna la o valoare specificata. Pierderile juste în plus fata de suma garantata vor fi suportate de B. Ca rezultat al tranzactiei, A a pierdut controlul asupra creantelor, iar B a obtinut controlul. Acum, B are dreptul contractual de a primi suma aferenta creantelor, precum si o garantie din partea societatii A. Conform paragrafului 51:

  1. B recunoaste creantele în bilantul sau, iar A scoate creantele din bilantul sau, deoarece acestea au fost vândute catre B; si

  2. Garantia este tratata ca un instrument financiar distinct, creat ca rezultat al transferului, cu scopul de a fi recunoscut ca o datorie financiara de catre A si ca un activ financiar, de catre B. Din punct de vedere practic, B poate include activul drept garantie împreuna cu creantele.

În conditii rare, în care valoarea justa a noului activ financiar sau a noii datorii financiare nu poate fi evaluata credibil, atunci:

  1. în cazul în care un activ financiar este creat, dar nu este evaluat credibil, valoarea contabila initiala trebuie sa fie 0, trebuind sa se recunoasca un câstig sau o pierdere la o valoare egala cu diferenta dintre (i) încasari si (ii) valoarea contabila anterioara a activului financiar derecunoscut plus sau minus orice ajustare anterioara ce a fost raportata în capitaluri proprii pentru a reflecta valoarea justa a activului respectiv; si

  2. în cazul în care este asumata o noua datorie financiara, dar nu poate fi evaluata credibil, valoarea contabila initiala a acestuia trebuie sa fie astfel stabilita încât nici un câstig aferent tranzactiei sa nu fie recunoscut, si daca IAS 37, Provizioane, active si datorii eventuale, cere recunoasterea unui provizion atunci trebuie recunoscuta o pierdere.

Ca exemplu, valoarea suplimentara a încasarilor fata de valoarea contabila nu este recunoscuta în câstigul net sau în pierderea neta. În schimb, aceasta este înregistrata ca o datorie în bilant.

În cazul în care o garantie este recunoscuta ca o datorie conform Standardului 39, aceasta continua sa fie recunoscuta ca o datorie a garantului, evaluata la valoarea ei justa (sau la valoarea cea mai mare dintre valoarea initial înregistrata si valoarea oricarui provizion cerut de IAS 37, în cazul în care valoarea justa nu este evaluata credibil) pâna la data expirarii. În cazul în care garantia implica un numar mare de elemente, garantia trebuie evaluata prin ponderea tuturor rezultatelor posibile cu probabilitatea asociata fiecaruia.

În aceasta situatie:

• trebuie sa recunoasca noul activ sau datorie financiar(a) la valoarea justa si

• trebuie sa recunoasca un câstig sau pierdere rezultate din tranzactie pe baza diferentei dintre încasari si valoarea contabila a activului vândut + valoarea justa a oricarei noi obligatii financiare asumate – valoarea justa a oricarui nou activ financiar achizitionat +/- orice ajustare ce a fost anterior raportata în capitalul propriu pentru a reflecta valoarea justa a activului respectiv.

 

Exemplu

Sa presupunem ca societatea A cedeaza societatii B creante de 5000000 lei contra sumei de 4500000 lei si garanteaza pentru pierderile din credite insolvabile cu titluri de valoare de 300000 lei , restul pierderilor potentiale fiind suportate de B.

• în contabilitatea societatii A se înregistreaza cedarea creantelor si a titlurilor drept garantie:

%                      =                     461                                                                      5.000.000 lei

" Debitori diversi“

        512                                                                     4.500.000 lei

"Conturi curente la banci “

        654                                                                        500.000 lei

" Pierderi din creante si debitori diversi“

      654                   =                 503                                                                        300.000 lei

" Pierderi din creante                             „Actiuni „
si debitori diversi“

 

în contabilitatea societatii B se înregistreaza primirea creantei si a titlurilor drept garantie:

            461                                          =                      512                                                     4.500.000 lei

" Debitori  diversi“                               "Conturi curente la banci “

            503                                          =                      758

" Actiuni"                                                  "Alte venituri                                                        300.000 lei
                                                                        din exploatare"

            461                                      =                      512                                                          4.500.000 lei

" Debitori  diversi“                                    "Conturi curente la banci “

      654                                                              =                      461                                           200.000 lei

"Pierderi din  creante si                                            " Debitori diversi“
debitori diversi“

Încasare

        512                                                                =                    461                                      4.500.000 lei

"Conturi  curente la banci “                               " Debitori  diversi“

Încasarea unei datorii financiare

O societate trebuie sa scoata din bilantul sau o datorie financiara (sau o componenta a unei datorii financiare) atunci si numai atunci când aceasta este stinsa, adica atunci când obligatia specificata în contract este descarcata, anulata sau expirata.

Conditia de derecunoastere a unei datorii financiare este îndeplinita atunci când, fie:

  1. debitorul descarca datoria prin plata creditorului, în mod normal în numerar sau cu alte active financiare, marfuri sau servicii; sau

  2. debitorul este legal exonerat de responsabilitatea initiala de îndeplinire a obligatiei (sau a unei parti a acesteia) fie printr-un proces legal, fie de catre creditor (faptul ca debitorul a constituit o garantie nu înseamna în mod necesar ca aceasta conditie este îndeplinita).

În absenta unei exonerari legale, efectuarea platii catre o terta parte (uneori denumita anulare neînsemnata), si numai aceasta, nu exonereaza debitorul de obligatia sa initiala catre creditor.

Deoarece exonerarea legala, indiferent ca este judiciara sau facuta de creditor, va avea ca rezultat derecunoasterea unei datorii, debitorul poate fi obligat sa recunoasca o noua datorie. În cazul în care aceste criterii nu sunt îndeplinite, activele transferate nu sunt scoase din bilantul transferatorului, iar transferatorul recunoaste o noua datorie aferenta activelor transferate ce poate fi echivalenta cu datoria derecunoscuta.

Un schimb între un debitor existent si un creditor al instrumentelor de datorie cu termeni substantial diferiti reprezinta o stingere a vechii datorii ce ar trebui sa aiba ca rezultat derecunoasterea datoriei respective si recunoasterea unui nou instrument de datorie. În mod similar, o modificare substantiala a termenilor unui instrument de datorie existent (indiferent daca se datoreaza unor dificultati financiare ale debitorului sau nu) trebuie contabilizata ca o stingere a vechii datorii.

Fata de cele de mai sus termenii sunt substantial diferiti în cazul în care valoarea prezentata actualizata a fluxurilor de numerar conform noilor termeni, inclusiv orice comisioane platite sau primite, reprezinta o diferenta de cel putin 10% fata de valoarea prezenta actualizata a fluxurilor de numerar ramase, aferente instrumentului de datorie originala. În cazul în care efectuarea unui schimb de instrumente de datorie sau modificarea termenilor este contabilizata ca fiind o stingere a unei datorii, toate costurile si comisioanele ce apar sunt recunoscute ca parte a câstigului sau pierderii aferente stingerii datoriei. În cazul în care efectuarea unui schimb de instrumente de datorie sau modificarea termenilor nu este contabilizata ca o stingere, toate costurile sau comisioanele implicate reprezinta o ajustare la valoarea contabila a datoriei si sunt actualizate pe parcursul perioadei ramase a creditului modificat.

Diferenta dintre valoarea contabila a unei datorii (sau a unei parti din datorie) stinsa sau transferate unei alte parti, inclusiv costurile neamortizate aferente, si valoarea platita pentru acesta trebuie sa fie inclusa în profitul net sau în pierderea neta a perioadei.

În anumite cazuri, un creditor exonereaza un debitor de obligatia sa prezenta de efectuare a platilor, dar debitorul îsi auma obligatia de a plati în cazul în care partea ce si-a asumat obligatia initiala nu îsi îndeplineste îndatoririle. În aceste conditii, debitorul:

  1. recunoaste o noua datorie financiara în baza valorii juste a obligatiei sale pentru garantie; si

  2. recunoaste un câstig sau o pierdere pe baza diferentei dintre (i) orice încasari si (ii) valoarea contabila a datoriei financiare initiale (inclusiv orice cost neamortizat aferent) minus valoarea justa a noii datorii financiare.

  3.  

Derecunoasterea unei parti a unei datorii financiare sau cuplarea cu un nou activ financiar sau o noua datorie financiara.

În cazul în care o societate transfera o parte a unei datorii financiare catre altii, retinând o parte a acesteia, sau daca o întreprindere transfera în totalitate un activ financiar si procedând astfel creeaza un nou activ financiar sau îsi asuma o noua datorie financiara, întreprinderea trebuie sa contabilizeze tranzactia în maniera prezentata în paragrafele 47-56.

Diferenta dintre valoarea contabila a unei datorii stinse sau transferate altei parti si valoarea platita pentru aceasta trebuie sa fie inclusa în profitul net sau pierderea neta a perioadei.

 

D. Evaluarea ulterioara a activelor si datoriilor financiare

Evaluarea initiala se face atunci când un activ financiar sau o datorie financiara este initial recunoscuta si trebuie evaluat costul sau, ceea ce înseamna valoarea justa a contraprestatiei oferite (în acazul unui activ) sau primite (în cazul unei datorii) pentru aceasta. Costurile de tranzactionare sunt incluse în evaluarea initiala a tuturor activelor sau datoriilor financiare.

Evaluarea ulterioara a activelor financiare se realizeaza dupa recunoasterea initiala, prin evaluarea activelor financiare la valoarea lor justa, inclusiv instrumentele derivate ce constituie active, fara nici o deducere a costurilor de tranzactionare ce ar putea sa apara din vânzare sau alta iesire, exceptie facând categoriile de active financiare prezentate în continuare.

Valoarea justa este suma la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie, de bunavoie, între parti aflate în cunostinta de cauza în cadrul unei tranzactii în care pretul este determinat obiectiv.

Valoarea justa a contraprestatiei oferite sau primite este, în mod normal, determinabila prin referire la pretul de tranzactionare sau alte preturi de piata. În cazul în care aceste preturi de piata nu pot fi determinabile în mod credibil, valoarea justa a unei contraprestatii este estimata a fi egala cu suma tuturor platilor sau încasarilor viitoare, actualizata, daca efectul este semnificativ, utilizând rata (ratele) dobânzii preponderente pe piata pentru un instrument similar ( în ceea ce priveste moneda, termenul, tipul ratei dobânzii si alti factori ) al unui emitent clasificat în aceeasi categorie de credit (a se vedea IAS 18, Venituri din activitati curente paragraf 11).

Urmatoarele categorii de active financiare sunt evaluate diferit ( la valoarea nominala ):

Din punctul de vedere al evaluarii unui activ financiar ulterior recunoasterii initiale, Standardul 39 clasifica activele financiare în patru categorii:

  1. credite si creante emise de societate si care nu sunt detinute în scopul tranzactionarii;

  2. plasamente pastrate pâna la scadenta;

  3. active financiare disponibile pentru vânzare; si

  4. active financiare detinute în scopul tranzactionarii.

Dupa recunoasterea initiala, o societate trebuie sa evalueze activele financiare, inclusiv instrurmentele derivate ce constituie active la valoarea lor justa, fara nici o deducere a costurilor de tranzactionare ce ar putea sa apara din vânzare sau alta iesire, exceptie facând urmatoarele categorii de active financiare, ce ar trebui evaluate conform paragrafului 73 din Standardul 39:

a) împrumuturile si creantele create de întreprindere si care nu sunt pastrate în scopul tranzactionarii;

b) plasamentele pastrate pâna la scadenta; si

c) toate activele financiare care nu au un pret cotat pe o piata activa si a caror valoare justa nu poate fi evaluata credibil (a se vedea paragraful 70 din IAS 39).

Activele financiare ce nu sunt desemnate ca elemente de acoperire împotriva riscurilor sunt subiect al evaluarii conform prevederilor contabilitatii operatiunilor de acoperire împotriva riscurilor potrivit paragrafelor 121-165 din IAS 39.

Exista prezumtia ca valoarea justa poate fi determinata credibil pentru cele mai multe active financiare clasificate ca disponibile pentru vânzare sau pastrate pentru tranzactionare. Cu toate acestea, aceasta prezumtie poate fi gresita pentru un plasament într-un instrument de capitaluri proprii (inclusiv un plasament ce este ca substanta un instrument de capitaluri proprii – a se vedea paragraful 71 din IAS 39) ce nu are un pret cotat pe o piata activa si pentru care alte metode de estimare rezonabila a valorii juste în mod evident inadecvate sau inoperabile. Prezumtia poate fi, de asemenea, gresita pentru un instrument derivat atasat acestui instrument de capitaluri proprii si care trebuie decontat prin remiterea acestuia. A se vedea paragrafele 95-102 din IAS 39 pentru recomandari privind estimarea valorii juste.

Un exemplu de plasament a carui substanta este instrument de capitaluri proprii îl constituie drepturile speciale de participare fara scadenta specificata si a caror rentabilitate este corelata cu rezultatele întreprinderii.

În cazul în care un activ financiar trebuie evaluat la valoarea justa, iar valoarea lui justa este negativa, acesta este contabilizat ca fiind o datorie financiara, conform paragrafului 93 din IAS 39.

Acele active financiare care sunt excluse de la evaluarea pe baza valorii juste conform paragrafului 69 din IAS 39 si care au o scadenta fixa, trebuie evaluate la costul amortizat, utilizând metoda ratei efective a dobânzii. Acelea care nu au o scadenta fixa trebuie cuantificate la cost. Toate activele financiare trebuie supuse unui test de depreciere, asa cum este prevazut în paragrafele 109-119 din IAS 39.

Creantele pe termen scurt fara o rata a dobânzii stabilita sunt, în mod normal, evaluate la valoarea initiala a facturii în afara cazului în care atribuirea unei dobânzi implicite nu ar avea un efect semnificativ.

Împrumuturile si creantele create de o societate si care nu sunt pastrate pentru tranzactionare sunt evaluate la costul amortizat, indiferent de intentia societatii de a le pastra sau nu pâna la scadenta.

Pentru instrumentele financiare cu dobânda variabila, reestimarea periodica a fluxurilor de numerar pentru a reflecta evolutia dobânzilor pe piata modifica randamentul efectiv al unui activ monetar financiar. Astfel de modificari în fluxurile de numerar trebuie recunoscute pe perioada ramasa pâna la scadenta activului sau pâna la urmatoarea data de restabilire a pretului în cazul în care pretul activului este restabilit la nivelul pretului pietei. În cazul unui activ financiar cu dobânda variabila recunoscut initial la o valoare echivalenta cu valoarea nominala a principalului rambursabil la scadenta, reestimarea viitoarelor plati de dobânda nu are, în mod normal, un efect semnificativ asupra valorii contabile a activului.

O societate aplica IAS 21, Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar, pentru unele active financiare care sunt elemente monetare conform IAS 21, si care sunt exprimate într-o moneda straina. Conform IAS 21, toate câstigurile si pierderile din cursul de schimb aferente activului monetar sunt raportate în profitul net sau pierderea neta cu exceptia cazului în care elementul monetar este desemnat ca instrument de acoperire împotriva riscurilor într-o operatiune de acoperire a fluxurilor de numerar. Orice modificare a valorii juste a unui astfel de element monetar, alta decât câstigurile si pierderile generate de schimbul valutar este înregistrata conform paragrafului 103 de la IAS 39. În ceea ce priveste activele financiare ce nu sunt elemente monetare conform IAS 21 (de exemplu instrumentele de capitaluri proprii) orice modificare a valorii juste, inclusiv orice componenta a acestei modificari ce poate fi atribuita modificarilor ratelor de schimb valutar trebuie înregistrata conform prevederilor paragrafului 103 din IAS 39. Conform prevederilor contabilitatii operatiunilor de acoperire împotriva riscurilor din IAS 39 ( paragrafele 121-165), în cazul în care exista o relatie de acoperire între un activ monetar nederivat si o datorie monetara nederivata, modificarile în valoarea justa a acestor instrumente financiare sunt recunoscute în contul de rezultat.

Diferentele de curs valutar rezultate din operatiuni efectuate în cursul anului, la cursul existent din data operatiunii vor fi înregistrate în contul de venituri, respectiv de cheltuieli si nu vor fi luate în calcul la stabilirea impozitului pe profit, pâna la finele anului. La finele anului se va efectua reevaluarea si regularizarea diferentelor de curs urmând ca acestea sa fie impozitate conform reglementarilor fiscale.

Toate activele financiare fac obiectul analizei privind devalorizarea ( scaderea valorii ).

 

Plasamente pastrate pâna la scadenta

O societate nu are intentia declaratî de a pastra pâna la scadenta o investitie într-un activ financiar cu o scadenta fixa în cazul în care este satisfacuta oricare dintre urmatoarele conditii:

a) întreprinderea nu are intentia de a pastra activul financiar decât pentru o perioada nederminata;

b) întreprinderea este gata sa vânda activul financiar (în afara cazului în care o situatie singulara irepetabila, a aparut si care nu a putut fi rezonabil anticipata de catre întreprindere) ca urmare a unor modificari ale dobânzii pe piata sau ale riscurilor, a unor nevoi de lichiditate, a unor modificari în disponibilitatea si randamentul instrumentelor alternative, a unor modificari în sursele si conditiile de finantare sau ale riscurilor valutare; sau

c) emitentul are dreptul de a recupera activul financiar la o valoare semnificativ inferioara costului amortizat al acestuia.

Un titlu de creanta cu rata variabila poate satisface criteriile pentru un plasament pastrat pâna la scadenta . Cele mai multe titluri de capitaluri proprii nu pot fi plasamente pastrate pâna la scadenta fie din cauza ca nu au o perioada de viata nedefinita ( cum ar fi actiunile ordinare) fie din cauza ca sumele pe care detinatorul este posibil sa le primeasca pot varia de o maniera ce nu este predeterminata ( cum ar fi optiunile pe actiuni, bonurile de subscriere, si drepturile). În ceea ce priveste plasamentele, întelegem plati în suma fixa sau determinabila si scadenta fixa un aranjament contractual ce defineste valorile si termenele platilor catre detinator, cu ar fi platile dobânzii si principalului aferente creantei.

Un activ financiar rascumparabil de catre emitent satisface criteriile pentru un plasament pastrat pâna la scadenta daca detinatorul recupereaza în mod substantial toata valoarea contabila a acestuia. Optiunea de cumparare, daca este exercitata, pur, accelereaza doar scadenta activului. Cu toate acestea, daca activul financiar este rascumparabil în asemenea conditii încât detinatorul nu recupereaza în mod substantial toata valoarea contabila a acestuia, activul financiar nu poate fi clasificat ca pastrat pâna la scadenta. Pentru a determina daca valoarea contabila va fi substantial recuperata, întreprinderea va lua în considerare toate platile, precum si costurile de tranzactie încorporate.

Un activ financiar ce este rascumparabil la initiativa investitorului (detinatorul are dreptul de a cere emitentului rambursarea sau rascumpararea activului financiar înainte de scadenta) poate fi clasificat ca instrument pastrat pâna la scadenta doar daca detinatorul are intentia declarata si capacitatea sa îl pastreze pâna la scadenta si sa nu exercite clauza de rascumparare înainte de scadenta.

O societate nu trebuie sa clasifice nici un activ financiar ca pastrat pâna la scadenta daca societatea pe parcursul exercitiului financiar curent sau a doua exercitii financiare precedente, a vândut, a transferat sau exercitat înainte de scadenta, o optiune de vânzare asupra unei valori mai mari dacât una nesemnificativa de plasamente pastrate pâna la scadenta (mai mare decât una nesemnificativa  în comparatie cu totalul portofoliului pastrat pâna la scadenta), altele decât:

a) vânzari efectuate suficient de aproape da data semnarii sau de data de exercitare a optiunii de vânzare, astfel încât modificarile ratei dobânzii pe piata nu au avut un efect semnificativ asupra valorii juste a activului financiar;

b) vânzari efectuate dupa ce întreprinderea a încasat deja substantial principalul tuturor activelor financiare prin plati sau plati în avans esalonate; sau

c) vânzari efectuate datorita unui eveniment izolat ce nu poate fi controlat de catre societate, care este irepetabil si care nu a putut fi anticipat rezonabil de catre societate.

Conform IAS 39, valoarea justa reprezinta un mod mai adecvat de evaluare decât costul amortizat, pentru cele mai multe dintre activele financiare. Plasamentele pastrate pâna la scadenta reprezinta o exceptie, dar numai în cazul în care întreprinderea are intentia declarata de a le pastra pâna la scadenta. Atunci când actiunile întreprinderii ridica îndoieli privind intentia si capacitatea de a pastra astfel de plasamente pâna la scadenta, paragraful 83 din IAS 39 exclude exceptia pentru o perioada rezonabila de timp.

O societate nu prezinta o capacitate dovedita de a pastra pâna la scadenta un plasament într-un activ financiar cu scadenta fixa daca oricare dintre urmatoarele conditii este îndeplinita:

a) nu are resursele financiare disponibile pentru a continua finantarea investitiei pâna la scadenta; sau

b) este subiect al unei restrictii legale existente sau al altei restrictii ce ar putea repune în cauza intentia acesteia de a pastra activul financiar pâna la scadenta; ( cu toate acestea, o optiune de cumparare a emitentului nu repune în cauza în mod necesar intentia întreprinderii de a pastra activul financiar pâna la scadenta – a se vedea paragraful 81).

O societate evalueaza intentia si capacitatea sa de a detine pâna la scadenta plasamentele sale pastrate pâna la scadenta nu numai la momentul achizitionarii acestor active financiare, ci si la fiecare data de bilant.

Daca, datorita unei modificari a intentiei sau capacitatii, nu mai este adecvat sa se înregistreze un plasament pastrat pâna la scadenta la costul amortizat, acesta trebuie reevaluat la valoarea justa, iar diferenta între valoarea de înregistrare si valoarea justa a acestuia trebuie înregistrata conform paragrafului 103 din IAS 39.

În mod similar, în cazul în care devine posibila o evaluare corecta pentru un activ pentru care o astfel de evaluare nu a fost posibila anterior, activul trebuie reevaluat la valoarea justa, iar diferenta dintre valoarea de înregistrare si valoarea justa a acestuia trebuie înregistrata conform paragrafului 103 din IAS 39.

În cazul în care, datoria unei modificari a intentiei sau capacitatii de pastrare sau în cazurile rare în care o evaluare corecta a valorii juste nu mai este posibila sau daca cele doua exercitii financiare anterioare la care se face referire în paragraful 83 din IAS 39 s-au încheiat, devine adecvat ca un activ financiar sa fie înregistrat la costul amortizat si nu la valoarea justa, valoarea justa contabila a activului financiar la data respectiva devenind noul sau cost amortizat. Orice câstig anterior sau pierdere anterioara generat(a) de activul respectiv ce a fost înregistrat(a) direct în capitaluri proprii conform paragrafului 103 din IAS 39 trebuie înregistrat dupa cum urmeaza:

- în cazul unui activ financiar cu scadenta fixa, un câstig anterior sau o pierdere anterioara legat(a) de activul financiar respectiv ce a fost înregistrat(a) direct în capitaluri proprii trebuie amortizat(a) pe perioada de viata ramasa a investitiei pastrate pâna la scadenta. Orice diferenta între noul cost amortizat si valoarea scadenta trebuie sa fie amortizata în perioada de viata ramasa a activului financiar, ca si o ajustare de randament, în mod similar amortizarii primei si discount-ului; si

- în cazul unui activ financiar ce nu are scadenta fixa, un câstig anterior sau o pierdere anterioara generat(a) de activul financiar ce a fost înregistrat(a) direct în capitaluri proprii trebuie mentinuta pâna la data la care activul financiar este vândut sau altfel disponibilizat printr-o alta modalitate, data la care trebuie sa intre în determinarea profitului net sau a pierderii nete.

 

Evaluarea ulterioara a datoriei financiare

Dupa recunoasterea initiala, o societate trebuie sa evalueze la costul amortizat toate datoriile financiare, altele decât datoriile pentru tranzactionare si instrumentele derivate ce sunt datorii. Dupa recunoasterea initiala, o societate trebuie sa evalueze datoriile pentru tranzactionare si instrumentele derivate ce sunt datorii la valoarea justa, exceptie facând o datorie derivata ce este corelata cu si trebuie evaluat la cost. Datoriile financiare ce sunt desemnate ca elemente de acoperire împotriva riscurilor sunt evaluate conform prevederilor contabilitatii de acoperire împotriva riscurilor din paragrafele 121-165 ale IAS 39.

 

Evaluarea la valoarea justa

Valoarea justa a unui instrument financiar poate fi evaluata credibil, daca:

· estimarile rezonabile ale valorii juste pentru instrumentul respectiv nu variaza într-un interval semnificativ sau

· daca probabilitatile diferitelor estimari din cadrul intervalului pot fi rezonabil evaluate si utilizate în estimarea valorii juste.

 

Situatiile în care valoarea justa poate fi evaluata în mod credibil includ:

·un instrument financiar pentru care exista o cotatie de pret publicata pe o piata activa de titluri pentru instrumentul respectiv;

· un instrument de datorie ce a fost cotat de o agentie de evaluare independenta si al carei flux de numerar poate fi rezonabil estimat si

· un instrument financiar pentru care exista un model de evaluare corespunzator si pentru care pot fi evaluate credibil informatiile necesare pentru modelul respectiv datorita faptului ca informatiile provin de pe pietele active.

Tehnicile de evaluare trebuie sa încorporeze ipotezele pe care participantii pe piata le vor utiliza asupra ratei platilor anticipate, a ratelor pierderilor din credite, ratelor dobânzii si discountului.

Fundamentala pentru definirea valorii juste este ipoteza ca o societate desfasoara o activitate continua fara nici o intentie sau nevoie de a o lichida, de a reduce în mod semnificativ dimensiunea operatiunilor sale sau de a se angaja într-o tranzactie în conditii nefavorabile.

Valoarea justa nu este, prin urmare, valoarea pe care o societate o va primi sau o va plati într-o tranzactie initiata fortat, lichidare involuntara sau vânzare fortuita. Cu toate acestea, o societate are în vedere conditiile sale curente, atunci când determina valorile juste pentru activele si datoriile sale financiare. De exemplu, valoarea justa a unui activ financiar, pe care societatea a decis sa-l vânda în scopul de a obtine în termen foarte scurt lichiditati, este determinata de valoarea pe care aceasta se asteapta sa o obtina dintr-o astfel de vânzare. Suma ce urmeaza a fi realizata dintr-o vânzare imediata va fi afectata de factori cum ar fi lichiditatea curenta si profunzimea pietei pentru activul respectiv.

Existenta unor cotatii de pret publicate pe o piata activa reprezinta în mod normal cea mai buna indicatie a valorii juste. Pretul cotat de piata, corespunzator pentru un activ detinut sau unei datorii ce urmeaza a fi emise este de obicei pretul de cumparare al zilei, iar pentru un activ ce urmeaza a fi achizitionat sau pentru care o datorie ce urmeaza a fi detinuta pretul de vânzare. Atunci când preturile de cumparare si cele de vânzare nu sunt disponibile, pretul celor mai recente tranzactii poate furniza o indicatie pentru valoarea justa curenta, cu conditia sa nu fi avut loc nici o modificare semnificativa a conditiilor economice între data tranzactiei si data raportarii financiare. Când o societate si-a corelat pozitiile de active cu cele de pasiv, aceasta poate utiliza în mod corespunzator media preturilor de piata ca baza pentru stabilirea valorii juste.

În cazul în care piata unui instrument financiar nu este o piata activa, ar putea fi necesara ajustarea cotatiilor de pret publicate pentru a se ajunge la o evaluare credibila a valorii juste. Daca nu exista o activitate frecventa pe piata, piata nu este înca stabilita (de exemplu unele dintre pietele în afara bursei) sau volumul tranzactiilor este mic comparativ cu numarul unitatilor de tranzactionare ale activului financiar ce trebuie evaluat, preturile cotate de piata nu pot sa constituie o indicatie a valorii juste a activului respectiv. În unele cazuri, când volumul tranzactionat este relativ mic, o cotare de pret pentru un volum mai mare poate fi disponibila din partea celui care face piata (market maker) instrumentului respectiv. În alte circumstante, precum si atunci când un pret de piata cotat nu este disponibil, pot fi utilizate tehnici de estimare pentru a determina valoarea justa, cu un grad de corectitudine suficient pentru a satisface cerintele IAS 39. Tehnicile, care sunt bine stabilite pe pietele financiare, iau în considerare valoarea curenta de piata a unui alt instrument care este substantial similar, analiza fluxurilor de numerar actualizate si modele pentru stabilirea pretului unei optiuni. În aplicarea analizei fluxului de numerar actualizat, o societate utilizeaza rata de actualizare echivalenta cu rata (ratele) de rentabilitate predominanta(e) pentru instrumentele financiare ce au în mod substantial aceiasi termeni si aceleasi caracteristici, inclusiv categoria de credit a debitorului, termenul ramas, pe parcursul caruia rata contractuala a dobânzii este fixa, termenul ramas de rambursare a principalului si moneda în care trebuie efectuate platile.

În cazul în care nu exista un pret de piata pentru un instrument financiar luat ca întreg dar exista piete pentru partile sale componente, valoarea justa este construita pe baza preturilor de piata reevaluate . În cazul în care nu exista o piata pentru un instrument financiar similar, valoarea justa este construita pe baza pretului de piata al instrumentului financiar similar.

 

Câstigurile si pierderile din reevaluari ale valorii juste.

Un câstig sau o pierdere recunoscuta, rezultând dintr-o modificare a valorii juste a unui activ financiar sau a unei datorii financiare ce nu constituie parte a unei relatii de acoperire împotriva riscurilor, trebuie raportata dupa cum urmeaza;

· în profitul net sau pierderea neta aferenta perioadei (active/datorii pastrate pentru tranzactionare) în care acestea au fost generate.

· în profitul net sau pierderea neta aferenta perioadei în care a fost generata ori direct în capitaluri proprii pâna în momentul vânzarii, încasarii sau cedarii/deteriorarii, când va fi recunoscut în profitul net/pierderea neta ( active financiare disponibile pentru vânzare ) aferenta perioadei.

O societate trebuie sa aleaga politica contabila adecvata si trebuie sa o aplice tuturor activelor sale disponibile pentru vânzare, exceptie facând cele pentru operatiile de acoperire împotriva riscului.

Pentru acele active si datorii financiare înregistrate la costul amortizat, un câstig sau o pierdere este recunoscut(a) în profitul sau pierderea net(a) atunci când este anulata recunoasterea sau este depreciat(a), precum si pe parcursul procesului de amortizare.

Daca exista o relatie de acoperire a riscului între activele sau datoriile financiare respective si un instrument de acoperire, contabilitatea câstigurilor sau pierderilor trebuie sa urmeze prevederile pentru contabilizarea operatiilor de acoperire împotriva riscurilor.

În ceea ce priveste evaluarea la achizitie, aceasta se face la cost. În aceasta varianta se încadreaza investitiile pastrate pâna la scadenta (de exemplu, obligatiunile). Daca însa aceste instrumente financiare sunt destinate "din start" tranzactionarii (de fapt, scopul pentru care au fost achizitionate este pentru a obtine un câstig de capital din vânzarea lor), atunci ele trebuie evidentiate la valoarea justa (de piata), pe tot parcursul "stationarii" la proprietar. Eventualele fluctuatii ale valorii juste sunt evidentiate ca si cheltuieli sau venituri ale perioadei, desi nu sunt înca realizate.

 

Exemplul nr.1

2.  Societatea A a achizitionat actiuni ale societatii B în valoare de 10.000.000 lei, în decembrie 2000.   La 31.12.2000 valoarea de piata a actiunilor B este de 11.000.000 lei.
La 10 ianuarie 2001 întreprinderea A vinde actiunile B pentru suma de 12.000.000 lei.

Achizitionarea actiunilor B, în decembrie 2000:

503                 =                     512                                                                          10.000.000 lei

    "Actiuni"                       " Conturi curente la banci "

Ajustarea valorii actiunilor, la 31.12.2000:

503                  =                      7681                                                                         1.000.000 lei

     "Actiuni"                      " Plus valori din ajustari aferente
                                                instrumentelor financiare"

Vânzarea actiunilor la 10.01:2001:

512              =                          %                                                                           12.000.000 lei

" Conturi curente la banci "

      508                                                                             11.000.000 lei

"Alte investitii financiare  pe termen scurt 
si creante asimilate "

     764                                                                               1.000.000 lei

              "Venituri din investitii financiare cedate"

 

Apare o exceptie de la principiul recunoasterii veniturilor în momentul realizarii. Veniturile nerealizate, înregistrate la sfârsitul lui 2000, nu trebuie sa afecteze profitul sau pierderea perioadei ci, mai degraba, pozitia investitorului.

I. Înregistrarea diferentelor rezultate din evaluarea la valoarea justa, în cazul S.I.F.- urilor.

1. La data de 31.12.2002, o societate de investitii financiare înfiintata în baza Legii nr. 133/1996 detine în portofoliu participatii la o serie de societati comerciale, evaluate la cost istoric, astfel:

• Disponibile pentru vânzare,

sold cont 265                                  =                              10.000.000.000 lei;
" Alte titluri imobilizate "

• Pastrate pentru tranzactionare,

sold cont 503                               =                                    500.000.000 lei.
" Actiuni “

La aceeasi data, 31.12.2002, rezervele constituite ca urmare a aplicarii legilor nr.55/1995 si 133/1996,
reflectate în soldul contului 1068, analitic distinct, însumeaza 7.000.000.000 lei.

În vederea reflectarii în situatiile financiare anuale a valorii juste a participatiilor detinute la 31.12.2002,
acestea se evalueaza utilizând metodele de evaluare redate de C.N.V.M. prin Instructiunea nr. 4/1999, rezultând urmatoarele valori:

A.  Valori mai mari decât costul istoric:

• Participatii disponibile pentru vânzare,

cont 265                                       =                                   11.000.000.000 lei;
" Alte titluri imobilizate "

• Participatii pastrate pentru tranzactionare,

cont 503                                     =                                              550.000.000 lei.
" Actiuni “

 

În acest caz diferentele favorabile rezultate din evaluarea la valoarea justa, se înregistreaza astfel:

265                          =                  1066                                                      *) 1.000.000.000 lei

" Alte titluri imobilizate "                          " Rezerve din evaluarea la valoarea justa “

respectiv:

503                          =                  7588                                                                  50.000.000 lei

                        " Actiuni “                              " Alte venituri din exploatare "

 

*) NOTA: în situatia în care la urmatoarea evaluare la valoarea justa vor rezulta diferente nefavorabile,
acestea vor fi mai întâi acoperite din soldul creditor al contului 1066, înregistrarile contabile în aceasta ipoteza fiind

1066                      =                      265    ( în limita soldului creditor al contului 1066 ).

" Rezerve din evaluarea                                  " Alte titluri imobilizate "
la valoarea justa “

 

B. Valori mai mici decât costul istoric:

a) Cazul 1 ( diferente nefavorabile mai mici decât soldul rezervelor initiale reflectate în contul 1068 ):

• Participatii disponibile pentru vânzare, cont 265 " Alte titluri imobilizate"= 8.500.000.000 lei;

• Participatii pastrate pentru tranzactionare, cont 503  " Actiuni “= 400.000.000 lei.

În acest caz, diferentele nefavorabile rezultate din evaluarea la valoarea justa, se înregistreaza astfel:

1068                             =                      265                                                     1.500.000.000 lei

" Alte reserve "                               " Alte titluri imobilizate "

respectiv:

6588                               =                      503                                                       100.000.000 lei

" Alte cheltuieli  de exploatare "                " Actiuni “

 

b) Cazul 2 ( diferente nefavorabile mai mari decât soldul rezervelor initiale ):

• Participatii disponibile pentru vânzare, cont 265 " Alte titluri imobilizate " = 2.000.000.000 lei;

•Participatii pastrate pentru tranzactionare, cont 503 " Actiuni “ = 250.000.000 lei.

În acest caz, diferentele nefavorabile rezultate din evaluarea la valoare justa, se înregistreaza astfel:

%                          =                          265                                                                  8.000.000.000 lei

                                                                        " Alte titluri imobilizate "

1068                                                                                                                           7.000.000.000 lei

" Alte rezerve "

            6588                                                                                                                         1.000.000.000 lei

" Alte cheltuieli de exploatare "

respectiv:

6588                              =                                503                                                                      250.000.000 lei

" Alte cheltuieli de exploatare "                      " Actiuni “

 

Exemplul 2

La data de 31.12.2003, o societate de investitii financiare detine în portofoliu urmatoarele participatii, evaluate la valoarea justa, astfel:

· Disponibile pentru vânzare cont 265" Alte titluri imobilizate " =15.000.000.000 lei,

din care:

a) 5.000.000.000 lei actiuni dobândite cu titlu gratuit, înregistrate la dobândire cu formula contabila:

265                      =                      1065                                                                  5.000.000.000 lei

" Alte titluri imobilizate "                      " Rezerve constituite din valoarea titlurilor/
                                                            actiunilor dobândite cu titlu gratuit de la soc. ce detin participatii “

 

b) 10.000.000.000 lei actiuni din portofoliul initial de constituire a societatii, pentru care existau la 31.12.2002 rezerve acumulate ( cont 1068 ) de 6.000.000.000. lei.

c) 2.000.000.000 lei diferente favorabile rezultate din evaluarea la valoarea justa realizata la 31.12.2002, reflectate în soldul creditor al contului 1066.

Ca urmare a evaluarii la valoarea justa, sa presupunem ca la 31.12.2003 rezulta o valoare a participatiilor de 5.500.000.000 lei.

În aceasta situatie, diferentele nefavorabile rezultate se vor înregistra astfel:

%                  =                      265                                                                          9.500.000.000 lei

" Alte titluri imobilizate "

1066                                                                                                                      2.000.000.000 lei

" Rezerve din evaluarea la valoarea justa “

1065                                                                                                                       5.000.000.000 lei

" Rezerve constituite din valoarea titlurilor/
actiunilor dobândite cu titlu gratuit
de la soc. ce detin participatii “

1068                                                                                                                       2.500.000.000 lei

" Alte rezerve "

 

Costul amortizat al unui activ sau datorie financiar(a) reprezinta valoarea la care activul financiar sau datoria financiara a fost evaluat(a) la momentul recunoasterii initiale, minus rambursarile de capital, plus sau minus amortizarea cumulata a oricarei diferente dintre valoarea initiala si valoarea la scadenta si minus orice trecere pe cheltuieli ( directa sau prin utilizarea unui cont de compensare ) a scaderii sau imposibilitatii de încasare.

 

Exemplul nr.1

Daca societatea A a emis 100 de obligatiuni, cu o valoare nominala de 100.000 lei/obligatiune, pret de emisiune 90.000 lei/obligatiune si o perioada pâna la scadenta de 5 ani, atunci, la sfârsitul celui de-al doilea an al împrumutului, valoarea în bilant a datoriei financiare va fi:

9.400.000 = 10.000.000 lei – ( 1.000.000. - 1.000.000. * 2 ani/5 ani )

unde 1.000.000 = 100 obligatiuni * ( 100.000 lei/O – 90.000 lei/O ) reprezinta prima de rascumparare a obligatiunilor, care va fi amortizata liniar pe toata durata împrumutului.

Daca presupunem ca la sfârsitul celui de-al treilea an sunt rascumparate 10 obligatiuni, prin tragere la sorti ( 10 obligatiuni * 100.000 lei/O ), atunci valoarea în bilant a împrumutului obligatar este:

8.600.000 = 10.000.000 - ( 1.000.000 – 1.000.000 * 3ani/5ani ) – 1.000.000 lei

 

Exemplul nr. 2

Societatea A achizitioneaza în 01.12.2002 titluri de stat în valoare de 10.000.000 lei, cu dobânda de 24% pe an si cu scadenta la un an , caz în care, acestea se înregistreaza astfel:

1. Înregistrarea la data achizitiei:

508                              =                                  5121                                     10.000.000 lei

"Alte investitii financiare                         „Conturi la banci în lei"
pe termen scurt si creante asimilate "

2. Înregistrarea lunara a dobânzii cuvenite:

5088                              =                                      764                                      200.000 lei

Dobânzi la obligatiuni si                                     „Venituri din investitii
titluri de plasament"                                                          financiare cedate"

 

Exemplul nr.3

Societatea A achizitioneaza în 01.12.2002 titluri de stat în valoare de 10.000.000.000 lei cu dobânda de 24% pe an si scadenta la doi ani.

1. Înregistrarea la data achizitiei:

267.88                              =                              5121                                          10.000.000 lei

Alte creante imobilizate"                  „Conturi la banci în lei"

2. Înregistrarea lunara a dobânzii cuvenite:

5088                              =                                  267.98                                          200.000 lei

„ Dobânzi la obligatiuni                              „ Creante imobilizate"
si titluri de plasament"

 

E. Acoperirea împotriva riscurilor

 

Operatiunea de acoperire a riscurilor, din punct de vedere contabil, presupune desemnarea unuia sau mai multor instrumente de acoperire, astfel încât modificarea valorii juste a acestora sa compenseze, total sau partial, modificarile valorii juste sau a fluxurilor de numerar ale unui element de acoperit ( de exemplu, valoarea justa a instrumentului primar creste, iar valoarea justa a instrumentului derivat scade ).

Un element acoperit împotriva riscurilor reprezinta un activ, o datorie sau un angajament ferm, sau o tranzactie preconizata în viitor care:

  1. expune întreprinderea la riscul modificarii valorii juste sau modificarilor fluxurilor viitoare de numerar si care

  2. din punct de vedere al contabilitatii operatiilor de acoperire este considerata ca fiind acoperita.

Un instrument de acoperire împotriva riscurilor, din punct de vedere contabil, reprezinta un instrument derivat desemnat sau ( în situatii limitate ) un alt activ financiar (sau datorie financiara) a carui valoare justa sau fluxuri de numerar se preconizeaza sa compenseze modificarile valorii juste sau a fluxurilor de numerar aferente unui element desemnat ca element acoperit. Conform IAS 39, un activ financiar sau o datorie financiara nederivat(a) poate fi desemnat(a) ca instrument de acoperire pentru contabilitatea operatiunilor de acoperire numai daca acopera riscul de modificare a cursului de schimb valutar.

Eficienta activitatii de acoperire reprezinta gradul în care realizeaza compensarea modificarilor în valoarea justa sau în fluxurile de numerar atribuibile unui risc acoperit se realizeaza prin instrumentul de acoperire.

Titularizarea reprezinta procesul prin care activele financiare sunt transformate în titluri de valoare.

Conversia în valori mobiliare reprezinta procesul prin care activele financiare sunt transformate în titluri de plasament.

Un contract de rascumparare reprezinta un acord de transferare a unui activ financiar unui tert în schimbul unei anumite sume sau alta contrapartida si o obligatie simultana de rascumparare a activului financiar respectiv la o data viitoare, pentru o valoare egala cu suma sau contraprestatia la care s-a efectuat schimbul, plus dobânda.

 

Operatiuni de acoperire a riscului si modul de contabilizare al acestora

Tipuri de riscuri

a) Urmatoarele tipuri de riscuri trebuie cunoscute de catre utilizatorii situatiilor financiare:

riscul de pret ( pierdere/câstig potentiale ) care este reprezentat de :

-riscul valutar: riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze datorita schimbarilor nivelului de piata al cursului valutar;

-riscul ratei dobânzii: riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze ca urmare a schimbarii nivelului dobânzii pe piata;

-riscul de piata: riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze ca rezultat al schimbarii preturilor pietei, indiferent daca aceste schimbari sunt cauzate de factori specifici ai respectivelor titluri sau de factori generali ai pietei;

• riscul de credit este riscul ca una dintre partile semnatare ale contractului privind instrumentul financiar sa nu execute obligatia asumata, cauzând celeilalte parti o pierdere financiara;

• riscul de lichiditate ( de finantare ) este riscul ca o societate sa întâlneasca dificultati în procurarea fondurilor pentru îndeplinirea angajamentelor asociate instrumentelor financiare. Poate fi reprezentat, de asemenea, prin incapacitatea de a vinde un activ financiar repede, la valoarea justa ( sau aproape ).

• riscul fluxului de numerar este riscul ca valoarea fluxurilor de numerar viitoare asociate unui instrument monetar sa fluctueze ( instrumente de debit cu rata variabila – schimbarea ratei dobânzii fara schimbarea corespunzatoare a valorii juste ).

O întreprindere trebuie sa descrie obiectivele si politicile de gestionare a riscului, inclusiv politicile de protejare aplicate fiecarui tip de tranzactie pentru care s-a utilizat contabilizarea instrumentelor de protejare.

 

Contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscului

Operatiunile de acoperire sunt de trei tipuri:

acoperirea valorii juste: acoperirea riscului aferent modificarilor valorii juste a unui activ sau datorii recunoscut(e) sau a unui segment identificat al unui astfel de activ sau pasiv, ce poate fi atribuit unui risc particular si care va afecta venitul net raportat. Acoperirea unui angajament ferm nerecunoscut de cumparare sau de vânzare a unui activ la un pret fix stabilit în moneda de raportare a societatii este contabilizata ca o acoperire a fluxului de numerar, chiar daca aceasta este expusa riscului valorii juste; si

acoperirea fluxului de numerar: acoperirea riscului aferent variabilitatii fluxului de numerar care: a) poate fi atribuit unui risc particular, asociat cu un activ sau datorie recunoscut(a) sau cu o tranzactie prognozata si care va afecta profitul net raportat sau pierderea neta raportata;

acoperirea unei investitii nete într-o entitate straina, conform definitiei din IAS 21 " Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar ";

Atunci când o societate a contabilizat un instrument financiar ca un instrument de acoperire a unor riscuri asociate cu tranzactii viitoare anticipate, atunci respectiva întreprindere va prezenta:

• descrierea tranzactiilor anticipate, inclusiv perioada de timp pâna în momentul în care se estimeaza aparitia riscurilor;

• descrierea instrumentelor de acoperire a riscurilor;

• valoarea oricaror câstiguri sau pierderi amânate sau nerecunoscute si momentul în care se asteapta recunoasterea ca venit sau cheltuiala.

O întreprindere trebuie sa prezinte toate câstigurile sau pierderile angajate în instrumentele financiare destinate acoperirii riscului tranzactiilor viitoare anticipate, indiferent daca acele câstiguri sau pierderi au aparut sau nu în situatiile financiare.

 

Operatiunea de acoperire a valorii juste împotriva riscurilor

Daca o operatiune de acoperire a valorii juste îndeplineste conditiile de mai jos se califica pentru contabilitatea speciala a operatiunilor de acoperire:

  1. la initierea operatiunii de acoperire exista o documentatie oficiala privind relatia de acoperire, precum si obiectivul si strategia întreprinderii de gestionare a riscului pentru a întreprinde operatiunea de acoperire. Documentatia respectiva trebuie sa includa identificarea instrumentului de acoperire, elementul acoperit sau tranzactia acoperita aferent(a), natura riscului ce se acopera si modul în care întreprinderea va efectua evaluarea eficientei instrumentului de acoperire în compensarea expunerii la modificarile valorii juste a elementului acoperit sau a fluxurilor de numerar aferente tranzactiei acoperite, ce corespund riscului acoperit;

  2. operatiunea de acoperire se preconizeaza a fi foarte eficienta (a se vedea paragraful 146) în procesul de compensare a modificarilor valorii juste sau a fluxurilor de numerar aferente riscului acoperit, consecvent cu strategia de gestionare a riscului pentru relatia de acoperire respectiva;

  3. pentru operatiunile de acoperire a fluxurilor de numerar o tranzactie preconizata ce face subiectul operatiunii de acoperire trebuie sa aiba un grad ridicat de probabilitate si trebuie sa prezinte o expunere la variatiile fluxurilor de numerar ce ar putea, în final, afecta profitul net sau pierderea neta raportat(a).

  4. eficienta operatiunii de acoperire poate fi corect evaluata, aceasta însemnând ca si valoarea justa a fluxurilor de numerar aferente elementului acoperit si valoarea justa a instrumentului de acoperire pot fi evaluate credibil (a se vedea paragraful 95 pentru recomandari privind valoarea justa); si

  5. operatiunea de acoperire a fost evaluata pe principiul continuitatii si determinata în mod real pentru a avea un grad înalt de eficienta pe parcursul perioadei de raportare financiara.

O societate trebuie sa întrerupa în viitor contabilizarea operatiilor de acoperire specificate anterior, în cazul în care expira termenul ( durata ) instrumentului de acoperire, sau este vândut, sau este exercitat, sau operatiunea de acoperire nu mai îndeplineste criteriile de calificare.

 

Exemplu

Societatea A achizitioneaza, în 1999, 2000 unitati ale unui titlu de credit, care va fi clasificat ca instrument financiar disponibil pentru vânzare. La sfârsitul lui 1999 valoarea justa a instrumentului financiar este de 2300 u ( unitati ). Cresterea valorii juste de 300 u este creditata într-un cont de capitaluri proprii. Întreprinderea A doreste sa se acopere împotriva riscului de modificare a valorii juste si achizitioneaza un instrument derivat, în 2000. La sfârsitul lui 2000 instrumentul derivat a cunoscut o crestere de 5 unitati, iar titlul de datorie înregistreaza un declin corespunzator în valoarea justa. Înregistrarile vor fi urmatoarele:

• în 1999, achizitionarea titlului de credit:

508                                     =                      512                                                  2000 u

" Alte investitii financiare                              “ Conturi curente la banci “
pe termen scurt si creante asimilate “

 

• în 1999, cresterea valorii juste a investitiei:

508                             =                          105                                                      300 u

" Alte investitii financiare pe               “ Rezerve din  reevaluare “
termen scurt si creante asimilate “           

 

• în anul 2000 se reflecta cresterea valorii juste a instrumentului derivat:

508                          =                              764                                                          15u

" Alte investitii financiare pe                              “ Venituri din
termen scurt si creante asimilate “                        investitii financiare cedate "

 

• înregistrarea scaderii concomitente a valorii investitiei financiare:

654                          =                          508                                                              15u

"Pierderi din                                          " Alte investitii financiare pe
creante si debitori diversi                termen scurt si creante asimilate "

La sfârsitul anului 2000 valoarea în bilant a investitiei financiare este de 285u; un venit de 45 u.m., iar în contul de profit si pierdere o cheltuiala de 15 u.m., asociate investitiilor financiare si instrumentului derivat.

 

Operatiuni de acoperire a fluxurilor de numerar împotriva riscurilor

În cazul în care un flux de numerar îndeplineste conditiile care caracterizeaza o operatiune de acoperire a riscului pe durata exercitiului financiar, acesta trebuie contabilizat dupa cum urmeaza ( IAS 39, par.158 ):

• partea de câstig sau pierdere aferente instrumentului de acoperire ce este determinat a fi o operatiune de acoperire eficienta trebuie sa fie recunoscuta direct în capitalurile proprii prin declararea modificarilor în capital, si

• partea ineficienta de acoperire a riscului trebuie imediat raportata în profitul net sau pierderea neta, în cazul în care instrumentul de acoperire este unul derivat; sau

• în corcondanta cu paragraful 103 din IAS 39 si situatiile restrânse în care instrumentul de acoperire nu este un instrument derivat.

O operatiune de acoperire a unui flux de numerar este contabilizata dupa cum urmeaza:

a) componenta distincta a capitalului propriu asociata elementului acoperit este ajustata la valoarea minima a urmatoarelor (în valori absolute):

(i) câstigul cumulativ sau cresterea cumulativa aferente instrumentului de acoperire necesar pentru compensarea modificarii cumulative a viitoarelor fluxuri de numerar aferente elementelui acoperit de la initierea operatiunii de acoperire, excluzând componenta ineficienta ce a fost discutata în paragraful 158 (b); si

(ii) valoarea justa a modificarii cumulate a fluxurilor de numerar viitoare aferente elementului acoperit de la initierea operatiunii de acoperire;

b) orice câstig sau pierdere aferenta instrumentului de acoperire (care nu reprezinta o operatiune de acoperire efectiva) este inclus(a) în profitul net sau în pierderea neta sau direct în capitaluri proprii dupa cum este adecvat, conform paragrafelor 103 si 158; si

c) daca strategia de gestionare a riscului documentar al unei întreprinderi pentru o anumita relatie de acoperire exclude o componenta distincta a câstigului sau pierderii sau a fluxurilor de numerar aferente instrumentului de acoperire, de la evaluarea eficientei operatiunii de acoperire (a se vedea paragraful 142 (a)), respectiva componenta a câstigului sau a pierderii, ce a fost exclusa, este recunoscuta în conformitate cu paragraful 103.

Câstigul sau pierderea aferent(a) instrumentului de acoperire ce a fost inclus(a) în evaluarea initiala a costului de achizitie sau în alte valori contabile ale activului sau datoriei este ulterior inclus(a) în câstigul net sau în pierderea neta atunci când activul sau datoria afecteaza câstigul net sau pierderea neta (cum ar fi în perioadele în care sunt recunoscute cheltuielile de amortizare, venitul sau cheltuiala din dobânda sau costul vânzarilor). Prevederile altor Standarde Internationale de Contabilitate ce se refera la deprecierea activelor (a se vedea IAS 36, Deprecierea activelor) si la alte valori nete realizabile ale stocurilor (portofoliilor) (a se vedea IAS 2, Stocuri) se aplica activelor ce rezulta din operatiunile de acoperire a tranzactiilor preconizate.

O societate trebuie sa anticipeze încetarea contabilizarii operatiunilor de acoperire, specificata în paragrafele 158-162, în cazul în care apare una dintre urmatoarele situatii:

a) un instrument financiar expira sau este vândut, ajunge la final sau este exercitat (în acest scop, înlocuirea sau transformarea unui instrument de acoperire într-un alt instrument de acoperire nu este considerata o expirare sau o terminare, daca o asemenea înlocuire sau transformare este parte a strategiei documentate de acoperire a întreprinderii). În acest caz, câstigul cumulat sau pierderea cumulata aferent(a) instrumentului de acoperire era eficienta trebuie sa ramâna separat în capital pâna în momentul în care tranzactia preconizata are loc.

b) operatiunea de acoperire nu mai îndeplineste criteriile pentru calificarea pentru contabilitatea operatiunilor de acoperire. În acest caz, câstigul cumulat sau pierderea cumulata aferent(a) instrumentului de acoperire ce a fost initial raportat direct în capital atunci când operatiunea de acoperire era efectiva trebuie sa ramâna în mod separat în capital pâna la momentul la care apare tranzactia angajata sau preconizata.

c) tranzactia angajata sau preconizata nu mai este prognozata sa apara, caz în care orice câstig cumulativ sau pierdere cumulativa asociata ce a fost raportat(a) direct în profitul net sau pierderea neta aferent(a) perioadei.

 

F. Deprecierea si irecuperabilitatea activelor financiare

Un activ financiar este considerat depreciat în cazul în care valoarea sa de înregistrare este mai mare decât valoarea recuperabila estimata a acestuia. O societatea trebuie sa evalueze la data fiecarui bilant, daca exista o dovada obiectiva ca un activ financiar sau un grup de active ar putea fi considerate depreciate.

În cazul în care exista o astfel de dovada, societatea trebuie sa estimeze valoarea recuperabila a activului respectiv sau a grupului de active si sa recunoasca orice pierdere din depreciere.

 

Deprecierea activelor financiare la cost amortizat

Un activ financiar este considerat depreciat în cazul în care valoarea lui de înregistrare este mai mare decât valoarea recuperabila estimata a acestuia. O societate trebuie sa evalueze la data fiecarui bilant daca exista o dovada obiectiva ca un activ financiar sau un grup de active ar putea fi considerate deteriorate. În cazul în care exista o astfel de dovada, societatea terbuie sa estimeze valoarea recuperabila a activului respectiv sau a grupului de active si sa recunoasca orice pierdere din depreciere în concordanta cu paragraful 111 din IAS 39.

Dovada obiectiva ca un activ financiar sau grup de active este depreciat sau imposibil de recuperat include informatii ce atrag atentia detinatorului activului respectiv cu privire la:

  1. dificultatea financiara semnificativa a emitentului;

  2. încalcarea efectiva a contractului, de exemplu neîndeplinirea obligatiei de plata a dobânzii;

  3. acordarea de catre creditor debitorului, din motive economice sau legale legate de dificultatea financiara a debitorului, a unei concesii pe care creditorul nu ar fi avut-o în vedere în alte conditii;

  4. probabilitatea ridicata de faliment sau de o alta reorganizare financiara a emitentului;

  5. recunoasterea unei pierderi din depreciere (scaderea valorii), generata de activul respectiv într-o perioada de raportare financiara anterioara;

  6. disparitia unei piete active pentru activul financiar respectiv cauzata de unele dificultati financiare; sau

  7. un model istoric de recuperare a creantelor ce indica faptul ca nu va fi încasata întreaga valoare nominala a portofoliului.

Disparitia unei piete active din cauza faptului ca titlurile societatii nu mai sunt tranzactionate public nu constituie o dovada de depreciere. Reducerea categoriei de credit al unei întreprinderi nu constituie, în sine, evidenta unei deprecieri, desi aceasta poate constitui evidenta unei deprecieri atunci cînd este luata în considerare împreuna cu alte informatii disponibile.

 

Active financiare înregistrate la costul amortizat

În cazul în care exista posibilitatea ca o societate sa nu fie capabila sa încaseze toate sumele scadente (principal si dobânda) conform termenilor contractuali ai creditului, creantelor sau plasamentelor pastrate pâna la scadenta, înregistrate la costul amortizat, indica faptul ca o depreciere sau o piedere dintr-un credit neperformant indica. Valoarea pierderii reprezinta diferenta dintre valoarea contabila a activului si valoarea prezenta a fluxurilor de numerar asteptate, actualizata la rata initiala a dobânzii efective a instrumentului financiar (valoarea recuperabila). În general, fluxurile de numerar aferente creantelor pe termen scurt nu se actualizeaza (a se vedea paragraful 74). Valoarea contabila a activului trebuie redusa la valoarea recuperabila estimata a acestuia fie direct, fie prin utilizarea unui cont de reduceri de valoare. Valoarea pierderii trebuie inclusa în profitul net sau pierdere a neta aferenta perioadei.

Deprecierea si incapacitatea de recuperare sunt evaluate si recunoscute în mod individual pentru activele financiare ce sunt în mod individual semnificative. Deprecierea si incapacitatea de recuperare pot fi evaluate si la nivel de portofoliu pentru un grup de active financiare similare care nu sunt individual identificate ca fiind depreciate.

Deprecierea unui activ financiar înregistrat la costul amortizat este evaluata prin utilizarea ratei initiale a dobânzii efective a instrumentului financiar, datorita faptului ca actualizarea la rata curenta a pietei ar impune, de fapt, evaluarea valorii juste a unor active financiare care, conform acestui Standard ar fi, în alte conditii, evaluate la costul amortizat. Daca un credit, o creanta sau un plasament pastrat pâna la scadenta are o rata a dobânzii variabila, rata de actualizare pentru evaluarea sumei recuperabile reprezinta rata (ratele) curenta (e) a dobânzii efective determinata conform contractului. Ca alternativa la o astfel de calculatie a valorii juste, un creditor poate evalua deprecierea valorii juste a unui instrument prin utilizarea unui pret pe piata observabil. În cazul în care un activ este garantat si este posibila lichidarea, atunci detinatorul lui evalueaza deprecierea pe baza valorii juste a garantiei.

În cazul în care, într-o perioada anterioara, valoarea pierderii aferente deprecierii sau aferente unui credit neperformant a scazut, iar descresterea poate fi corelata cu un eveniment ce apare dupa înregistrare (cum ar fi o îmbunatatire a categoriei de credit a debitorului), înregistrarea acestei scaderi a valorii unui activ financiar trebuie reluata fie direct, fie prin ajustarea unui cont de reduceri. Rezultatul operatiunii inverse nu trebuie sa duca la o valoare contabila a activului financiar ce depaseste valoarea ce ar fi constituit costul amortizat, daca deprecierea nu ar fi fost recunoscuta, la data la care trecerea pe cheltuieli a activului financiar este reluata. Valoarea reluata trebuie inclusa în profitul net sau în pierderea neta aferenta perioadei.

Valoarea contabila a oricarei activ financiar ce nu este înregistrat la valoarea justa întru-cât valoarea justa a acestuia nu poate fi evaluata credibil trebuie revizuita pentru a avea indicii privind deprecierea, la fiecare data de elaborare a bilantului, în baza unei analize a intrarilor nete de numerar preconizate. În cazul în care exista indicii de depreciere, valoarea pierderii generate de deprecierea unui astfel de activ financiar reprezinta diferenta dintre valoarea contabila a acestuia si valoarea prezenta a fluxurilor de numerar preconizate în viitor, actualizata la rata curenta de piata a dobânzii pentru un activ financiar similar (suma recuperabila).

În cazul aparitiei unei deprecieri sau pierderi dintr-un credit neperformant  (imposibilitatea încasarii sumelor scadente), valoarea pierderii reprezinta diferenta dintre valoarea contabila a activului si valoarea prezenta a fluxurilor de numerar asteptate, actualizata la rata initiala a dobânzii efective a instrumentului financiar.

Fluxurile de numerar aferente creantelor pe termen scurt nu se actualizeaza. Valoarea contabila a activului trebuie redusa la valoarea recuperabila estimata a acestuia fie direct, fie prin utilizarea unui cont de reduceri.

Valoarea pierderii trebuie inclusa în profitul/pierderea net(a) aferente perioadei.

În cazul în care, într-o perioada anterioara, valoarea pierderii aferente deprecierii sau aferente unui credit neperformant a scazut, iar descresterea poate fi corelata în mod obiectiv cu un eveniment ce apare dupa înregistrare, înregistrarea scaderii valorii activului financiar trebuie reluata fie direct, fie prin ajustarea unui cont de reduceri ( valoarea contabila nu trebuie sa depaseasca costul amortizat înainte de recunoasterea acestei pierderi ).

Valoarea contabila a oricarui activ financiar ce nu este înregistrat la valoarea justa, întrucât valoarea justa a acestuia nu poate fi evaluata credibil, trebuie revizuita, pentru a avea indicii privind deprecierea, la fiecare data de elaborare a bilantului, în baza unei analize a intrarilor nete de numerar preconizate.

În cazul în care exista indicii de depreciere, valoarea pierderii generata de deprecierea unui astfel de activ financiar reprezinta diferenta dintre valoarea contabila a acestuia si valoarea prezenta a fluxurilor de numerar preconizate în viitor, actualizata la rata curenta de piata a dobânzii pentru un activ financiar similar.

 

Deprecierea activelor financiare la valoare justa

Activele financiare reevaluate la valoarea justa

Daca o pierdere generata de un activ financiar înregistrat la valoarea justa a fost recunoscuta direct în capitalurile proprii si exista un indiciu obiectiv ca activul respectiv este depreciat, pierderea neta acumulata ce a fost recunoscuta direct în capitalul propriu trebuie scoasa din capital si recunoscuta în profitul net sau pierderea neta aferenta perioadei.

Valoarea pierderii ce trebuie scoasa din capitalul propriu si raportata în pierderea neta reprezinta diferenta dintre costul de achizitie si valoarea justa curenta sau valoarea recuperabila, mai putin orice pierdere rezultata din deprecierea activului respectiv recunoscuta anterior în profitul net sau pierderea neta. Valoarea recuperabila a unui instrument de datorie reevaluat la valoarea justa reprezinta valoarea prezenta a fluxurilor de numerar viitoare preconizate, actualizate la rata curenta a dobânzii pentru un activ financiar similar.

Daca, într-o perioada ulterioara, valoarea justa sau valoarea recuperabila a activului financiar înregistrat la valoarea justa creste, iar cresterea poate fi în mod obiectiv corelata cu un eveniment ce a survenit dupa ce pierderea a fost recunoscuta în profitul net sau pierderea neta, pierderea trebuie reluata cu valoarea inclusa în profitul net sau pierderea neta aferent(a) perioadei.

 

Dobânda, câstigurile si pierderile asociate

Alte aspecte legate de evaluarea titlurilor se refera la dobânda, dividendele, câstigurile si pierderile legate de un instrument financiar sau de o componenta a acestuia, clasificata drept obligatie financiara, care trebuie raportate în contul de profit si pierdere drept venituri ( la beneficiar ) sau cheltuieli ( la emitent ). Repartizarile catre detinatori, aferente unui instrument financiar clasificat drept instrument de capital trebuie debitate de catre emitent direct în capitaluri proprii. Dobânda, dividendele, câstigurile si pierderile legate de obligatii financiare trebuie prezentate separat în contul de profit si pierdere.

 

G. Actiuni, depozitari si tranzactii

Actiuni

În principiu, exista doua categorii de actiuni care pot fi emise: actiuni ordinare ( care dau nastere, în mod egal, la drept de vot si distribuire a profitului net ) si actiuni preferentiale ( care nu includ drepturi de vot, dar genereaza dreptul de a primi dividende preferentiale ).

Actiunile preferentiale care contin obligatia emitentului de a le rascumpara la cerere, la/peste o anumita valoare determinata sau determinabila, sau de a efectua plata accelerata a dividendelor la o valoare mare sunt obligatii financiare.

- actiunile preferentiale

Actiunile preferentiale sunt actiuni care confera o serie de drepturi speciale: respectivii actionari primesc dividende preferentiale înaintea actionarilor comuni, iar în cazul lichidarii societatii vor fi primii care vor primi partea aferenta din capitalurile proprii. De multe ori actiunile preferentiale confera drepturi cumulative privind dividendele, ceea ce presupune ca societatea trebuie sa plateasca toate dividendele amânate (anterioare sau curente) înaintea dividendelor comune.

În prezent exista politici complexe privind actiunile preferentiale, unele societati emitente propunând chiar si rascumpararea acestora la un pret specificat, care poate varia în functie de anumite intervale de timp. În aceasta situatie actiunile preferentiale trebuie prezentate separat, în cadrul capitalurilor proprii din bilant.

- actiunile comune

Actiunile comune (ordinare) reprezinta un instrument de capital propriu ce este subordonat tuturor celorlalte clase de instrumente de capital propriu. De regula, majoritatea întreprinderilor emite actiuni comune (doar o mica parte recurge si la actiunile preferentiale). Aceste tipuri de actiuni confera drepturi de vot în cadrul Adunarii Generale a Actionarilor (dreptul de a alege Consiliul de Administratie, Directorul General, de a decide strategiile generale de urmat).

De regula, prezentarea actiunilor comune se realizeaza în cadrul rubricii destinate contributiei la capital (capital social) si se face la valoarea nominala (statutara) a acestora ( este mai degraba o prezentare juridica si mai putin una legala de substanta economica). O rubrica separata este destinata primelor de capital, respectiv diferentei dintre valoarea de emisiune (de aport) si valoarea nominala.

 

Exemplu

Societatea A emite 2.000 de actiuni comune cu o valoare nominala de 1000 lei/actiune si o valoare de emisiune de 1015 lei/actiune. Subscrierea se realizeaza la 1.03.2000, iar varsarea pretului de emisiune trebuie sa se faca într-un interval de 3 luni de la subscriere (conform clauzelor de emisiune).

456                     =                             %                                                                             2.030.000 lei

"Decontari cu actionarii"                                     1011                                                                         2.000.000 lei

                                                                "Capital subscris"
                                                                                  
  1041                                                                             30.000 lei
                                                                "Prime legate de capital"

                    512                        =                             456                                                                              2.030.000 lei
  "Conturi curente la banci"                 "Decontari cu actionarii"

si concomitent

               1011                         =                             1012                                                                             2.000.000 lei
"Capital subscris nevarsat"                 "Capital subscris si varsat"

 

În dorinta de a reduce costurile finantarii, societatile emitente ale unor titluri de datorii (de exemplu obligatiuni) permit exercitarea optiunii de convertire în actiuni preferentiale. Aceasta operatiune de convertire poate constitui un avantaj pentru ambele parti implicate. Astfel, actionarii preferentiali se vor bucura de toate avantajele aferente primirii de dividende pe toata perioada de detinere a actiunilor si de dreptul de a converti actiunile preferentiale în actiuni comune, daca pretul de piata creste suficient de mult (de regula, modificarile preturilor de piata ale actiunilor preferentiale urmeaza aceeasi tendinta ca si preturile actiunilor comune). Societatile emitente ale actiunilor preferentiale vor beneficia de eforturi financiare mai scazute (rate ale dividendelor preferentiale mai mici) decât cel de a emite noi actiuni la un anumit pret.

Atunci când un instrument financiar nu genereaza obligatia livrarii unui alt activ financiar, numerar sau schimb cu un alt instrument financiar, reprezinta element de capitaluri proprii ( de exemplu: actiunile ).

 

b) Depozitari

Activitatea de decontare aoperatiunilor cu instrumente financiare, de înregistrare a transferului proprietatii asupra valorilor mobiliare, a instrumentelor financiare, de plati si compensari, precum si orice operatiuni conexe acestora trebuie efectuata de persoane juridice autorizate de catre CNVM.

În conformitate cu OUG nr. 28/ 2002, aprobata, completata si modificata prin Legea 525/ 2002, se defineste ca „ Depozitar – o entitate autorizata de CNVM sa desfasoare activitati de înregistrare, depozitare, compensare si decontare a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare „. Acesta este o entitate reglementata si supravegheata de CNVM. Schemele de efectuare a compensarii, decontarii si garantarii reciproce sunt supuse autorizarii Bancii Nationale a României (Regulamentul 8/1996 ).

Actionari la societatile de compensare, decontare si depozitare a instrumentelor financiare pot fi bancile, societatile de servicii de investitii financiare, societatile de asigurari, emitentii de valori mobiliare, precum si alte persoane juridice prevazute de C.N.V.M.

Emitentii au obligatia sa pastreze registrul valorilor mobiliare la societati de registru autorizate. Acestea desfasoara activitati privind înregistrarea si evidenta valorilor mobiliare emise, evidenta uzufructului si a garantiilor reale constituite asupra valorilor mobiliare si a valorilor mobiliare care au înlocuit bunul initial constituit ca garantie, precum si orice alte activitati considerate de C.N.V.M. ca activitati de registru. Transferul dreptului de proprietate asupra unei valori mobiliare sau altui instrument financiar are loc la momentul înregistrarii cumparatorului în registrul emitentului.

Toate operatiunile efectuate pe o piata reglementata vor fi realizate si vor fi înregistrate conform reglementarilor specifice. Regimul acestor operatiuni în privinta elementelor, formei, mecanismului, conditiilor, efectelor, decontarii, depozitarii, compensarii si înregistrarii se stabileste prin regulamente si proceduri elaborate de piata reglementata si aprobate de C.N.V.M.

Orice operatiune de vânzare, cumparare, schimb, precum si orice alta operatiune translativa de proprietate, orice conversie sau exercitare a unui drept având ca obiect valori mobiliare sau alte instrumente financiare create în legatura cu valorile mobiliare emise de o societate detinuta public se vor desfasura doar pe piete reglementate si prin intermediul societatilor de servicii de investitii financiare sau al altor intermediari autorizati de C.N.V.M.

Toate operatiunile efectuate pe o piata reglementata vor fi în mod obligatoriu decontate printr-un sistem de decontare autorizat de C.N.V.M.

 

Exemplul nr. 1

Societatea depozitara, în folosul utilizatorilor, depune fondul de garantie, în valoare de 200.000.000 lei in depozite bancare saptamanale pentru ca pierderea dobânzii, în cazul solicitarii unui utilizator fara acoperire la decontare, sa fie minima. Dobanda acordata de banca este de 15%. Din dobanda acordata, comform Regulamentului societatii depozitare, 10% revine acesteia. La trei zile dupa constituirea depozitului un utilizator completeaza fondul sau de garantie cu suma de 3.000.000 lei. Pentru depozite banca utilizeaza aceeasi zi si pentru maturare si pentru constituire dar sistemul informatic al societatii de depozitare opereaza maturarea cu o zi mai devreme si constituirea în aceeasi zi cu banca. Dobânda la vedere acordata de banca este de 3%.

La constituirea depozitului

267                      =                      512                                              200.000.000 lei

Creante imobilizate                  Conturi curente la banci

 

La maturarea depozitului

512                      =                      %                                                  200.600.000 lei

Conturi curente la banci

267                                              200.000.000 lei

Creante imobilizate

518                                                  540.000 lei

Dobânzi

766                                                      60.000 lei

Venituri din dobânzi

 

Dobanda acordata fondului de garantie a utilizatorilor

           518                       =                      167                                                          540.000 lei

        Dobânzi                                          Alte împrumuturi
                                                  si datorii asimilate

 

Completare fond garantare  utilizator

512                      =                          167                                                  3.000.000 lei

Conturi curente  la banci               Alte împrumuturi
                                                            si datorii assimilate

 

Dobanda la vedere fond  utilizator:

512                      =                          167                                                              250 lei

Conturi curente                                  Alte împrumuturi
la banci                                                  si datorii asimilate

 

Exemplul nr.2

Un utilizator nu are acoperire pentru a deconta suma de 220.000.000 lei si solicita sa fie acoperit la decontare din fondul de garantare. Fondul de garantie este în valoare de 200.000.000 lei. Pentru diferenta Societatea depozitara utilizeaza si propriile încasari din serviciile facturate de 30.000.000 lei. Pentru ziua respectiva dobânda acordata de banca în sistem over night este de 20%. Utilizatorul restituie suma dupa patru zile.

Serviciile facturate

411                      =                          704                                                      30.000.000 lei

Clienti                                      Venituri din lucrari executate
                                                     si servicii prestate

Facturi incasate

512                      =                          411                                                       25.000.000 lei

Conturi curente la banci                    Clienti

 

Transfer bancar

581                      =                      512                                                          20.000.000 lei

Viramente bancare                   Conturi curente la banci

512                      =                          581                                                      20.000.000 lei

Conturi curente
la banci                                     Viramente bancare

 

Utilizare fond garantare

167                  =                          462                                                         220.000.000 lei

Alte împrumuturi                              Creditori diversi
si datorii asimilate

 

Acoperire decontare

461                  =                          512                                                            220.000.000 lei

Debitori diversi                              Conturi curente la banci

 

Reconstituire fond garantie

%                      =                      167                                                              220.110.000 lei

Alte împrumuturi  si datorii assimilate                                

       462                                                              220.000.000 lei

Creditori diversi din tranzactii

        518                                                                    110.000 lei

Dobânzi

 

Transfer bancar

581                      =                      512                                                               20.000.000 lei

Viramente bancare                          Conturi curente la banci

 

Exemplul nr.3

Societatea depozitara are si calitatea de Casa de Compensatie Interbancara. La sfârsitul fiecarei zile de decontare urmareste ca bancile utilizatorilor sa opereze decontarile cu termen final în ziua respectiva iar pe total rulajul încasarilor sa fie egal cu cel al platilor. Orice operatie nedecontata trebuie rezolvata în ziua respectiva fie ca utilizatorul debitor plateste, fie ca respectiva decontare este considerata ratata. Frecvent aceasta activitate prezinta cele mai mari valori analizand rulajele balantei Casei de Compensatie. Aleatoriu consideram ca decontarea din ziua X a fost de 1.000.000.000 lei. Contabilizarea acestei operatii arata astfel:

Constituirea creantelor si obligatiilor in ziua de decontare

461                      =                         462                                                      1.000.000.000 lei

Debitori diversi                                  Creditori diversi

 

Încasarea creantelor aferente zilei de decontare

512                      =                          461                                                  1.000.000.000 lei

Conturi curente                              Debitori diversi la banci

 

Plata obligatiilor aferente zilei de decontare

462                      =                          512                                                  1.000.000.000 lei

Creditori diversi                                  Conturi curente la banci

 

Tranzactii

a) INREGISTRAREA OPERATIUNILOR EFECTUATE PENTRU CLIENTI ÎN CONTABILITATEA SSIF-URILOR

1. Încasarea de numerar prin banca pentru clienti – în vederea cumpararii de valori mobiliare:

51212                      =                          4191                                                  30.000.000 lei

Conturi la banci                           Clienti creditori
disponibilitati                                 din tranzacti
i
clienti –în lei                                                 

 

2. Înregistrarea cumpararii de valori mobiliare pentru un client:

4111                      =                              7041                                                  1.600.000 lei

Clienti din tranzactii                              Venituri din comisioane aferente
                                                                    tranzactiilor cu valori mobiliare pe
                                                                   piata reglementata BVB

 

3. Retinerea comisionului cuvenit SSIF – decontarea acestuia

4191                      =                      4111                                                          1.600 000 lei

Clienti creditori                                  Clienti din tranzactii
din tranzactii

si concomitent

5121                      =                      51212                                                          1.600.000 lei

Conturi la banci în lei                          Conturi la banci disponibilitati
                                                                            clienti –în lei

 

4. Înregistrarea vânzarii de actiuni pentru un client:

4612                      =                          4191                                                    25.000.000 lei   

Debitori din tranzactii                          Clienti creditori
în contul clientilor pe piata                              din tranzactii
reglementata BVB

 

5. Retinerea comisionului cuvenit SSIF - decontarea acestuia :

4191                      =                          4111                                                          2.000.000 lei

Clienti creditori din tranzactii              Clienti din tranzactii

si concomitent

5121                          =                          51212                                                      2.000.000 lei

Conturi la banci în lei                  Conturi la banci disponibilitati
                                                                        clienti –în lei

 

6. Înregistrarea compensarii valorii tranzactiilor executate pentru clienti pe baza Raportului de compensare
( la valoarea cea mai mica dintre valoarea de plata si valoarea de încasat)

4622                                      =                      4612                                                20.000.000 lei

Creditori din tranzactii                          Debitori din tranzactii
în contul clientilor pe piata                  în contul clientilor pe piata
reglementata BVB                                                      reglementata BVB

 

7. Înregistrarea decontarii prin banca:

5122                                  =                           4612                                                 5.000.000 lei

Conturi la banci – decontare a                          Debitori din tranzactii
tranzactiilor pe piata                                            în contul clientilor pe piata
reglementata BVB                                                 reglementata BVB

 

8. Înregistrarea unor impozite, taxe, comisioane suportate si retinute de la client:

- înregistrarea retinerii la sursa a impozitului pe venit pentru clienti personae fizice si pe profit persoane
juridice nerezidente privind vânzarea de valori mobiliare.

4191                              =                          4462                                                              50.000 lei

Clienti creditori                                           Impozit retinut
din tranzactii                                                la sursa din tranzactii

 

- înregistrarea retinerii comisioanelor cuvenite CNVM:

4191                              =                          4627                                                              36.000 lei

Clienti creditori                                      Alti creditori diversi
din tranzactii

635                                   =                      447                                                                  36.000 lei

Cheltuieli cu alte impozite, taxe               Fonduri speciale – taxe
si varsaminte asimilate                              si varsaminte asimilate

 

- înregistrarea virarii celor în drept a impozitelor pe venit si a comisioanelor datorate CNVM:

%                                  =                              51212                                                         86.000 lei

Conturi la banci
disponibilitati clienti –în lei

4462                                                                                                                             50.000 lei

Impozit retinut
la sursa din tranzactii

4627/ 447                                                                                                                     36.000 lei

Alti creditori diversi/
fonduri speciale –taxe si
varsaminte asimilate

 

9. Retragerea numerarului din contul unui client la cererea acestuia

4191                              =                          51212                                                      20.000.000 lei

Clienti creditori                                          Conturi la banci disponibilitati
din tranzactii                                                clienti –în lei

 

b) ÎNREGISTRAREA OPERATIILOR EFECTUATE ÎN NUME PROPRIU PE PIATA ORGANIZATA BVB

1. Înregistrarea cumpararii de valori mobiliare în nume propriu:

50312                          =                              4621                                                       30.000.000 lei

Actiuni cotate cumparate                                  Creditori din tranzactii
în curs de decontare                                          pentru operatiuni în nume propriu
                                                                             pe piata reglementata BVB

 

2. Înregistrarea vânzarii de valori mobiliare în nume propriu, la un pret peste pretul de achizitie se
evidentiaza o diferenta favorabila:

4611                          =                              %                                                            36.000.000 lei

Debitori din tranzactii pentru
operatiuni în nume propriu pe
piata reglementata BVB

50313                                                    30.000.000 lei

Actiuni cotate vândute –
in curs de decontare

7642                                                      6.000.000 lei

Câstiguri din investitii
financiare pe termen scurt cedate

 

3. Înregistrarea compensarii valorii tranzactiilor efectuate în nume propriu pe baza Raportului de compensare
(la valoarea cea mai mica dintre valoarea de plata si valoarea de încasat)

4621                          =                                  4611                                                  30.000.000 lei

Creditori din tranzactii                                          Debitori din tranzactii
pentru operatiuni în nume                                      pentru operatiuni în nume propriu
propriu pe piata reglementata BVB                     pe piata reglementata BVB

 

4. Înregistrarea decontarii prin banca ( valoarea de plata este mai mare decât cea de încasat):

5121                          =                              4611                                                         6.000.000 lei

Conturi la banci în lei                                  Debitori din tranzactii pentru operatiuni
                                                                            în nume propriu pe piata reglementata BVB

 

5. Înregistrarea alimentarii contului de disponibilitati proprii SSIF din contul de decontare –
ca urmare a decontarii tranzactiilor:

51211                      =                              5122                                                           6.000.000 lei

Conturi la banci disponibilitati                  Conturi la banci de decontare
proprii –în lei                                                  a tranzactiilor pe piata reglementata BVB

 

6. La decontare se mai face urmatoarea înregistrare ( pentru vânzare de actiuni):

50313                      =                          50311                                                              30.000.000 lei

Actiuni cotate vândute,                 Actiuni cotate detinute
în curs de decontare

 

7. Încasari de dividende de catre SSIF ( prin banca):

51211                      =                          761                                                                  2.000.000 lei

Conturi la banci, disponibilitati                  Venituri din imobilizari financiare
proprii în lei

 

c) ÎNREGISTRAREA TRANZACTIILOR ÎN SITUATIA CÂND UN SSIF ESTE MANDATAT DE CLIENTI NEREZIDENTI SI CARE NU AU REPREZENTANT FISCAL ÎN ROMÂNIA

1. Deschiderea contului în valuta pe numele clientului si numai pentru operatiuni pe piata de capital
( analitic pe fel de valuta, pe conturi în afara bilantului):

1000 USD                                          D 8211

Depozite temporare în devize
primite în custodie de la clienti nerezidenti

 

2. Înregistrarea tranzactiilor de cumparare de valori mobiliare:

- înregistrarea achizitionarii de valori mobiliare pentru clientul nerezident

4191                          =                          4622                                                  15.000.000 lei

Clienti creditori din tranzactii              Creditori din tranzactii în contul
                                                                    clientilor pe piata reglementata BVB

 

- înregistrarea concomitenta a comisionului cuvenit SSIF (venitul SSIF)

4111                      =                              7041                                                  1.200.000 lei

Clienti din tranzactii                                      Venituri din comisioane aferente tranzactiilor
                                                                            cu valori mobiliare pe piata reglementata BVB

 

- retinerea comisionului cuvenit SSIF – decontarea acestuia:

4191                      =                              4111                                                      1.200.000 lei

Clienti creditori din tranzactii                  Clienti din tranzactii

 

- iesirea la licitatie si scaderea concomitenta a contului din afara bilantului cu contravaloarea valutei (500 USD/ 33.400):

51212                  =                              4191                                                      16.700.000 lei

Conturi la banci                                       Clienti creditori din tranzactii
disponibilitat iclienti –în lei

si concomitent

C8211                                                             500 USD

Depozite temporare în devize
primite în custodie de la clienti nerezidenti

 

- înregistrarea efectuarii platii la termen a actiunilor achizitionate ( decontarea):

4622                          =                      5122                                                          15.000.000 lei

Creditori din tranzactii                      Conturi la banci de decontare
                                                                    în contul clientilor pe piata
                                                                                    reglementata BVB

 

- decontarea comisionului cuvenit SSIF din contul clientului:

51211                      =                      51212                                                            1.200.000 lei

Conturi la banci                                Conturi la banci disponibilitati
disponibilitati proprii în lei                                          clienti –în lei

 

- înregistrarea dobânzilor în devize la depozitul temporar al clientului:

10 USD                                      D 8212

Dobânzi primite la depozite temporare
în devize primite în custodie de la clienti nerezidenti

 

- înregistrarea dobânzii primite în lei la depozitul temporar al clientului:

100.0                                          D 8222

Dobânzi primite la depozite temporare
în lei primite în custodie de la clienti nerezidenti

 

3. Înregistrarea vânzarii de valori mobiliare pentru un client nerezident :

- înregistrarea tranzactiei privind vânzarea valorilor mobiliare:

4612                          =                      4191                                                  19.000.000 lei

Debitori din tranzactii                      Clienti creditori din tranzactii
în contul clientilor pe piata

 

-înregistrarea concomitenta a comisionului a comisionului datorat SSIF si retinerea acestuia:

4111                          =                      7041                                                    1.500.000 lei

Clienti din tranzactii                          Venituri din comisioane aferente tranzactiilor
                                                                cu valori mobiliare pe piata reglementata BVB

 

4191                          =                      4111                                                      1.500.000 lei

Clienti creditori din tranzactii              Clienti din tranzactii

 

- inregistrarea impozitului pe profit pentru persoane juridice nerezidente si retinerea acestuia la sursa:

4191                          =                      4622                                                          325.000 lei

Clienti creditori din tranzactii                  Creditori din tranzactii în contul
                                                                    clientilor pe piata reglementata BVB

 

- înregistrarea decontarii tranzactiei privind vânzarea de valori mobiliare

5122                          =                      4612                                                      19.000.000 lei

Conturi la banci de decontare                    Debitori din tranzactii
în contul clientilor pe                                   în contul clientilor pe piata
piata reglementata BVB                              piata reglementata BVB

 

d) ÎNREGISTRAREA TRANZACTIILOR ÎN SITUATIA CÂND UN CLIENT NEREZIDENT ARE CUSTODE O BANCA

1. Înregistrarea cumpararii de valori mobiliare:

- înregistrarea achizitionarii de valori mobiliare pentru clientul nerezident
(respective datoria clientului catre piata organizata)

15.000.000 lei                                      D 84191

Clienti creditori din tranzactii
ce au custode o banca

                C 84621                              15.000.000 lei

Creditori diversi din tranzactii pe piata
organizata ce au custode o banca

 

- înregistrarea comisionului datorat SSIF si retinerea acestuia:

4111                          =                          7041                                                             1.200.000 lei

Clienti din tranzactii                      Venituri din comisioane aferente tranzactiilor
                                                        cu valori mobiliare pe piata reglementata BVB

 

4191                           =                          4111                                                          1.200.000 lei

Clienti creditori din tranzactii             Clienti din tranzactii

 

- înregistrarea încasarii efective a comisionului (se înregistreaza si decontarea achizitiei de valori mobiliare –
decontarea efectuata direct de catre o banca custode clientului) :

15.000.000 lei                                      D 84621

Creditori diversi din tranzactii pe piata
organizata ce au custode o banca

    C 84191                                                      15.000.000 lei

Clienti creditori din tranzactii
ce au custode o banca

 

2. Înregistrarea tranzactiilor de vânzari de valori mobiliare pentru clientul nerezident :

-înregistrarea vânzarii de valori mobiliare pentru clientul nerezident:

20.000.000 lei                                      D 84611

Debitori diversi din tranzactii
pe piata organizatace au custode o banca

C 84191                                          20.000.000 lei

Clienti creditori din tranzactii
ce au custode o banca

 

- înregistrarea comisionului datorat de SSIF si retinerea acestuia :

4111                          =                      7041                                                          1.400.000 lei

Clienti din tranzactii                              Venituri din comisioane aferente tranzactiilor
                                                                cu valori mobiliare pe piata reglementata BVB

4191                          =                      4111                                                          1.400.000 lei

Clienti creditori din tranzactii                  Clienti din tranzactii

 

-înregistrarea încasarii efective a comisionului cuvenit SSIF de la client:

51211                      =                      4191                                                              1.400.000 lei

Conturi la banci                                 Clienti creditori din tranzactii
disponibilitati proprii în lei

 

- concomitent cu încasarea comisionului se înregistreaza si decontarea vânzarii de valori mobiliare
(decontarea efectuata direct de catre banca custode clientului) inclusiv a impozitului pe profit
clienti persoane juridice nerezidente

C 84 611                                                      20.000.000 lei

Debitori diversi din tranzactii pe piata
organizata ce au custode o banca

20.000.000 lei                                  D 84191

Clienti creditori din tranzactiice
au custode o banca

325.000 lei                                      D 84462

Impozitul pe profit persoane juridice nerezidente
din tranzactii privind clientii ce au custode o banca

 

H. Prezentarea informatiilor

Situatiile financiare trebuie sa cuprinda toate prezentarile impuse de prevederile din IAS 32, exceptând prevederile din IAS 32 ce se refera la prezentarea de informatii suplimentare privitoare la valoarea justa (paragrafele 77 si 88) ce nu sunt aplicabile acelor active financiare si datorii financiare înregistrate în contabilitate la valoarea justa.

Urmatoarele elemente trebuie cuprinse în prezentarea politicilor contabile al întreprinderii, ca parte componenta a prezentarilor impuse prin prevederile din IAS 32 paragraful 47(b):

  1. metodele si ipotezele semnificative aplicate în estimarea valorilor juste ale activelor financiare si datoriile financiare ce sunt înregistrate la valoarea justa, separat pentru clasele importante de active finanicare (paragraful 46 din IAS 32 furnizeaza recomandari pentru determinarea claselor de active financiare);

  2. daca câstigurile sau pierderile ce rezulta din modificarea valorii juste a acelor active disponibile pentru vânzare ce sunt evaluate la valoarea justa, ulterior datei recunoasterii initiale, sunt incluse în profitul net sau în pierderea neta aferent(a) perioadei de exercitiu sau sunt recunoscute direct în capitaluri proprii pâna la data la care activul financiar este disponibilizat; si

  3. pentru fiecare categorie de active financiare definite în paragraful 10, indiferent daca achizitiile sau vânzarile normale de active financiare sunt contabilizate la data tranzactiei sau la data decontarii (a se vedea paragraful 30).

Situatiile financiare trebuie sa cuprinda toate prezentarile suplimentare de mai jos, aferente operatiunii de acoperire:

a) descrierea obiectivelor si a politicilor de gestionare a riscului financiar al întreprinderii, inclusiv politica operatiunilor de acoperire pentru fiecare tip de tranzactie prognozata (a se vedea paragraful 142(a));

b) prezentarea urmatoarelor elemente separat pentru valoarea justa a operatiunilor de acoperire desemnate, fluxurile de numerar aferente operatiunilor de acoperire si operatiunilor de acoperire a unei investitii nete într-o entitate straina:

    - o descriere a operatiunilor de acoperire;

    - o descriere a instrumentelor financiare desemnate ca instrumente de acoperire pentru operatiunea de acoperire si valorile juste ale acestora la data            bilantului;

    - natura riscului ce urmeaza a fi acoperit; si

    - pentru operatiunile de acoperire a tranzactiilor preconizate, perioadele în care aceste tranzactii preconizate urmeaza sa apara, momentul la care acestea urmeaza sa intre în determinarea profitului net sau a pierderii nete si o descriere a fiecarei tranzactii preconizate pentru care a fost utilizata anterior contabilitatea operatiunilor de acoperire, dar care nu se mai preconizeaza sa aiba loc; si

c) în cazul în care un câstig sau o pierdere aferent(a) unui activ financiar si unei datorii financiare, derivate si nederivate, desemnate ca instrumente de acoperire în operatiunile de acoperire a fluxului de numerar, a fost recunoscut(a) direct în capitaluri proprii, prin situatia modificarilor capitalurilor proprii, se prezinta:

    - valoarea ce a fost astfel recunoscuta în capitalurile proprii pe parcursul perioadei curente;

    - valoarea ce a fost scoasa din capitalurile proprii si raportata în profitul net sau pierderea neta aferent(a) peioadei; si

    - valoarea ce a fost scoasa din capitaluri proprii si adaugata evaluarii initiale a costului de achizitie sau altor valori de înregistrare ale activului într-o tranzactie prognozata acoperita pe parcursul perioadei curente (a se vedea paragraful 160).

Situatiile financiare trebuie sa cuprinda toate informatiile suplimentare urmatoare referitoare la instrumentele financiare:

a) în cazul în care un câstig sau o pierdere rezultat(a) din reevaluarea activelor financiare disponibile pentru vânzare (cu exceptia activelor aferente operatiunilor de acoperire) se înregistreaza direct în capitaluri proprii, se va prezenta în situatia modificarilor capitalului propriu:

    - valoarea care a fost înregistrata în cadrul capitalului propriu în perioada curenta; si

    - valoarea cu care au fost diminuate capitalurile proprii si care a fost declarata ca profit sau pierdere neta în cadrul respectivei perioade;

b) daca nu se poate aplica ipoteza ca toate activele financiare disponibile pentru vânzare sau detinute pentru tranzactii pot fi evaluate la valoarea justa ( a se vedea paragraful 70), iar prin urmare întreprinderea evalueaza orice astfel de active financiare la costuri de amortizare, prezentând acest fapt împreuna cu o descriere a activelor financiare, a valorii lor contabile, o justificare a imposibilitatii evaluarii corecte a valorii juste si, daca este posibil, o gama de estimari în cadrul careia este probabil sa se gaseasca valoarea justa. Daca sunt vândute active financiare a caror valoare justa nu a putut fi evaluata înainte de vânzare, trebuie prezentat acest fapt, precum si valoarea contabila a respectivelor active la momentul vânzarii si valoarea câstigului sau pierderii;

c) prezentarea componentelor semnificative ale veniturilor, cheltuielilor, profiturilor sau piederilor care rezulta din activele si datoriile financiare care fie sunt incluse în profit sau in pierderea neta, fie sunt prezentate ca o componenta separata a capitalurilor proprii. În acest scop:

    - vor fi prezentate separat veniturile din dobânzi si cheltuielile cu dobânzile (ambele pe baza costului istoric);

    - în ceea ce priveste activele disponibile pentru vânzare care, dupa achizitionarea initiala, sunt ajustate la valoarea justa, câstigurile si pierderile totale din cadrul perioadei se vor prezenta separat de câstigurile sau pierderile totale din ajustarile la valoarea justa a activelor si datoriilor înregistrate, incluse în profit sau pierderea neta, aferente perioadei (pentru activele si datoriile financiare destinate tranzactiilor nu este necesara o astfel de distinctie între câstigurile si pierderile realizate si nerealizate);

    - întreprinderea trebuie sa prezinte valoarea venitului din dobânda ce s-a acumulat din credite devalorizate, în conformitate cu paragraful 116, si care nu a fost înca primit în numerar;

d) în cazul în care întreprinderea s-a angajat într-un proces de transformare a creantelor în titluri de valoare sau în contracte REPO (angajament de rascumparare la un anumit pret si la o anumita data a unor titluri vândute), pentru astfel de tranzactii înregistrate în perioada curenta de raportare si pentru dobânda retinuta ramasa din tranzactii efectuate în perioadele financiare anterioare de raportare, întreprinderea va prezenta separat:

    - natura si valoarea unor astfel de tranzactii, inclusiv o descriere a oricarei garantii sau informatii cantitative referitoare la principalele ipoteze de determinare a valorii juste a dobânzilor curente sau retinute din perioade anterioare;

    - daca activele financiare au fost derecunoscute;

e) în cazul în care întreprinderea a procedat la reclasificarea unui activ financiar, fiind necesar a-l raporta la costul amortizat si nu la valoarea justa (a se vedea paragraful 92), întreprinderea va mentiona motivul care a stat la baza reclasificarii;

f) prezentarea naturii si a valorii oricarei pierderi din devalorizare sau reluarea unei pierderi din depreciere înregistrata de un activ financiar, separat pentru fiecare clasa importanta de active financiare (paragraful 46 al IAS 32 ofera recomandari pentru determinarea claselor de active financiare);

g) un debitor trebuie sa prezinte informatii cu privire la valoarea contabila a activelor financiare gajate ca si garantie pentru datorii, precum si (în concordanta cu IAS 32.47(a) si IAS 32.49(g) orice termeni si conditii semnificative aferente activelor gajate; si

h) un creditor trebuie sa prezinte informatii cu privire la:

-valoarea justa a instrumentului de garantie (atât active financiare, cât si nefinanciare) care a fost acceptat si care este permis a fi vândute sau regajat în absenta onorarii obligatiei;

-valoarea justa a instrumentului de garantie care a fost vândut sau regajat; si (în concordanta cu IAS 32.47(a) si IAS 32.49(g)) orice termeni si conditii semnificative aferente utilizarii instrumentului de garantie.

 

Informatii privind expunerea la riscuri

Când instrumentele financiare detinute sau emise de o societate determina o expunere semnificativa la riscuri, trebuie prezentate distinct:

valoarea principalului ( valoarea nominala sau declarata ) sau alta valoare similara pe baza careia sa se efectueze viitoarele plati;

data scadentei, expirarii sau executarii;

optiuni de lichidare înainte de termen, inclusiv perioada pentru care optiunile pot fi exercitate si pretul de exercitare sau intervalul de preturi;

optiuni de convertire sau schimbare cu un alt instrument financiar, alt activ sau obligatie, inclusiv perioada sau data la care optiunile pot fi exercitate, rata de conversie/schimb;

valoarea si momentul încasarilor si platilor de numerar viitoare planificate din valoarea principalului, inclusiv rambursari în rate si fondurile de rascumparare sau cerinte similare;

rata sau valoarea declarata a dobânzilor, dividendelor sau altor venituri periodice, raportate la valoarea principalului;

garantiile detinute sau gajate;

moneda în care sunt cerute platile sau încasarile aferente instrumentelor financiare;

• orice conditie a instrumentului sau o clauza asociata care poate modifica semnificativ ceilalti termeni ai contractului, daca este încalcata.

Daca forma juridica a unui instrument financiar difera de prezentarea sa în bilant, atunci societatea trebuie sa explice în note natura instrumentului.

 

Prezentarea politicilor contabile

În ceea ce priveste prezentarea politicilor contabile trebuie specificate informatii referitoare la:

transferul de active financiare, când exista un interes continuu sau o implicare în activele celui care le transfera;

transferul de active financiare pentru administrarea de catre un tert în scopul satisfacerii obligatiilor exigibile;

achizitia sau emiterea de instrumente financiare separate care vor sintetiza efectul cumpararii sau emiterii unui singur instrument;

achizitia sau emiterea de instrumente financiare ca operatiuni de acoperire a riscului;

achizitia sau emiterea de instrumente financiare monetare cu o rata a dobânzii prestabilita, care este diferita de rata pietei din data emiterii.

 

Informatii despre determinarea valorii

De asemenea, trebuie precizat modul în care sunt determinate si contabilizate:

• costul de achizitie sau emisiune;

• primele si sconturile la instrumentele monetare;

• valoarea justa;

• schimbarile valorii estimate a fluxurilor de numerar viitoare;

• modificarea circumstantelor care au ca rezultat o incertitudine semnificativa despre încasarea la timp a tuturor valorilor contractuale datorate;

• scaderile valorii juste a activelor financiare sub valoarea de înregistrare;

• obligatiile financiare restructurate.

 

Recunoasterea în contul de profit si pierdere

Se vor mai specifica: baza de recunoastere în contul de profit si pierdere a câstigurilor si pierderilor realizate sau nerealizate, a dobânzilor, dividendelor sau a altor elemente de venituri si cheltuieli asociate activelor si datoriilor financiare, prezentarea pe o baza neta, chiar daca în bilant nu au fost prezentate astfel etc.

 

Prezentarea tabelara, pe scadente

Când o societate are un numar important de instrumente financiare expuse la riscul ratei dobânzii sau al fluxului de numerar va putea prezenta valorile contabile ale acestor instrumente sub forma tabelara, grupate în:

cele cu scadenta de mai putin de un an;

• cele cu scadenta mai mare de un an, dar mai putin de cinci ani;

• cu o scadenta mai mare de cinci ani.

Senzitivitatea ratei dobânzii raportate poate fi restrânsa la efectele directe ale schimbarii ratei dobânzii asupra instrumentelor financiare purtatoare de dobânda, detinute la data bilantului, atâta timp cât efectele indirecte ale schimbarii ratei asupra pietelor financiare si societatilor individuale nu pot fi în mod normal aproximate multumitor.

 

Informatii privind valoarea justa

Pentru fiecare clasa de active financiare, o societate va prezenta informatii cu privire la valoarea justa. Când nu este posibil, din considerente de timp, sa fie determinata valoarea justa a unui activ financiar sau datorie financiara cu suficienta credibilitate, acest fapt este prezentat împreuna cu informatii asupra principalelor caracteristici ale instrumentului financiar de baza.

Valoarea justa poate fi determinata printr-o metoda general acceptata, care trebuie prezentata împreuna cu orice estimari semnificative efectuate.

Când un instrument financiar este tranzactionat pe o piata activa si lichida, pretul sau cotat este cea mai buna estimare a valorii juste. Pretul cotat pe piata este dat, de regula, de pretul curent de cumparare/pretul curent la vânzare sau de pretul celei mai recente tranzactii (daca nu au avut loc schimbari semnificative ale circumstantelor economice) sau de preturile medii de pe piata.

Atunci când piata nu este bine dezvoltata, sau activitatea se desfasoara cu intermitente, sau volumul tranzactiilor este mic; se pot folosi tehnici de estimare a valorii juste cu suficienta precizie: raportarea la valoarea curenta de piata a unui activ similar, modelele de analiza a fluxului de numerar si de evaluare a optiunilor; rata de actualizare va fi rata dobânzii de pe piata pentru instrumentele financiare similare.

Valoarea justa nu include si dimensiunea costurilor de tranzactie (pentru schimbarea sau lichidarea instrumentului financiar de baza), care cuprind impozite si taxe, comisioane de intermediere, alte comisioane.

Atunci când valoarea justa nu poate fi determinata, fiind omisa, trebuie prezentate alte informatii care sa ajute utilizatorii situatiilor financiare sa efectueze propriile estimari si rationamente cu privire la acest aspect.

Valorile juste sunt grupate pe clase si compensate numai în masura în care valorile de înregistrare corespunzatoare sunt compensate si daca întrunesc conditiile de compensare.

Când o societate înregistreaza unul sau mai multe active financiare la o valoare mai mare decât valoarea justa, societatea va prezenta:

• valoarea de înregistrare si valoarea justa a activelor individuale sau a gruparilor adecvate ale acelor active individuale;

• motivele pentru care nu este redusa valoarea de înregistrare, inclusiv valoarea probei care ofera convingerea conducerii ca valoarea de înregistrare va fi recuperata.

Suma pe care conducerea unitatii se asteapta sa o recupereze dintr-un activ financiar se determina în functie de rationamentul profesional. Informatiile oferite trebuie sa permita întelegerea modului de folosire a rationamentului profesional si evaluarea posibilitatilor ca circumstantele sa se modifice, iar valoarea de înregistrare sa fie diminuata în viitor.

Când o societate a contabilizat un instrument financiar ca un instrument de acoperire a unor riscuri asociate cu tranzactiile viitoare anticipate a riscurilor va prezenta:

• descrierea tranzactiilor anticipate, cu precizarea perioadei de timp pâna în momentul aparitiei acestora;

• descrierea instrumentelor de acoperire a riscurilor;

• valoarea oricaror câstiguri sau pierderi amânate sau nerecunoscute si momentul în care se asteapta recunoasterea ca venit sau cheltuiala.

Câstigurile sau pierderile acumulate pot fi nerealizate, dar înregistrate în bilantul societatii, ca rezultat al înregistrarii instrumentului de acoperire a riscului la valoare justa. Aceste elemente pot sa nu fie recunoscute, daca instrumentul de acoperire al riscului este înregistrat la cost sau ar fi putut fi realizate numai prin vânzarea sau lichidarea instrumentului respectiv. În toate cazurile, câstigurile sau pierderile acumulate nu sunt recunoscute în contul de profit si pierdere decât în momentul în care va fi finalizata tranzactia de acoperire.

Este încurajata prezentarea de informatii suplimentare despre valoarea totala a schimbarii valorii juste a activelor financiare (venit/cheltuiala), valoarea totala a câstigurilor sau pierderilor amânate sau nerecunoscute din instrumentele de acoperire a riscului, valoarea contabila cumulata medie în timpul anului a activelor financiare si datoriilor financiare recunoscute, valoarea medie a principalului, valoarea cumulata medie declarata sau alta valoare similara în timpul anului a activelor financiare si a datoriilor financiare nerecunoscute si valoarea justa medie din cursul anului.

De asemenea, mai trebuie prezentate:

• descrierea obiectivelor si politicilor de gestionare a riscului financiar al întreprinderii, inclusiv politica operatiunilor de acoperire a întreprinderii, inclusiv politica operatiunilor de acoperire pentru fiecare tip de tranzactie prognozata;

• prezentarea operatiunii de acoperire, separat pentru valoarea justa a operatiunilor de acoperire desemnate, fluxurile de numerar aferente operatiunilor de acoperire a unei investitii nete într-o entitate externa;

• în cazul în care un câstig/pierdere aferente unui activ sau datorie financiar(a), derivat(a) sau nederivat(a), desemnate ca instrumente de acoperire în operatiunile de acoperire a fluxului de numerar, a fost recunoscut(a) drept capital propriu, prin situatia modificarilor de capital propriu, se prezinta valoarea ce ar fi fost recunoscuta în capitalul propriu pe parcursul perioadei curente; valoarea ce a fost scoasa din capitalul propriu si raportata în profitul net sau pierderea neta aferente perioadei si valoarea ce ar fi fost scoasa din capitalul propriu si adaugata evaluarii initiale a costului de achizitie sau altor valori de înregistrare ale activului într-o tranzactie prognozata, acoperita pe parcursul perioadei curente.

Pentru procesul de transformare a creantelor în titluri de valoare trebuie prezentate informatii referitoare la natura si valoarea tranzactiilor, inclusiv o descriere a oricarei garantii sau informatii cantitative referitoare la ipotezele de determinare a valorii juste si daca activul financiar nu a mai fost recunoscut (anularea recunoasterii).

Solutii de contabilizare a unor investitii financiare detinute pentru tranzactionare

Vom comenta, în cele ce urmeaza, o serie de implicatii de fond pe care instrumentele financiare, fie în forma primara, fie în forma derivata, le genereaza.

Se remarca si în OMF 94/2001 necesitatea de a clasifica investitiile financiare în functie de natura acestora, fie la categoria de active imobilizate, fie la categoria de active curente. Daca se compara structurile celor doua categorii, asa cum apar în bilant, se remarca perfecta lor similitudine. De asemenea, la categoria bilantiera "datorii ce trebuie platite într-o perioada mai mare de un an" se includ împrumuturile obligatare emise de întreprindere, iar la categoria "capital" actiunile comune si preferentiale emise de întreprindere.

 

Cap. II       Retratarea – prima aplicare a IAS 32 si 39

 

Cu ocazia retratarii se efectueaza ajustari asupra valorii activelor si datoriilor financiare potrivit cerintelor IAS, a politicilor si metodelor contabile alese de fiecare societate, având în vedere diferentele (daca exista) constatate între metodele contabile folosite pâna la aplicarea IAS si metodele contabile ce urmeaza a se aplica conform cerintelor IAS.

Unele ajustari aferente perioadelor anterioare pot fi determinate în mod rezonabil, altele nu.

Ajustarile aferente perioadelor anterioare se efectueaza pornind de la analiza concreta a situatiei existente în societate.

Având în vedere criteriile de recunoastere precum si prevederile exprese cuprinse în Standardele Internationale de Contabilitate, cu ocazia retratarii situatiilor financiare întocmite conform reglementarilor contabile anterioare aplicarii noilor reglementari societatea va analiza fiecare activ respectiv datorie financiara.

În timpul exercitiului financiar în care se aplica pentru prima data IAS 39, o societate nu poate sa desemneze si sa documenteze retroactiv operatiunile de acoperire “ ca fiind “ de la începutul acelui exercitiu financiar.

De asemenea si documentarea unei relatii de acoperire trebuie sa fie finalizata în prima zi a exercitiului financiar în care se aplica pentru prima data IAS 39, daca relatia de acoperire se califica pentru contabilitatea acoperirii riscului de la acea data. Contabilitatea acoperirii riscului poate fi aplicata în perspectiva numai de la data la care relatia de acoperire este în totalitate desemnata si documentata.

Daca însa o operatiune de acoperire desemnata anterior îndeplineste conditiile pentru acoperire efectiva din IAS 39 paragraful 142 atunci se permite desemnarea continua a relatiei de acoperire, în scopul contabilitatii operatiunilor de acoperire a riscului.

Tranzitia la Standardul 39 se va realiza în urmatoarele conditii:

a) politicile contabile referitoare la recunoastere/ derecunoastere, evaluare si acoperire împotriva riscurilor folosite în situatiile financiare aferente perioadelor datei de aplicare a IAS 39 nu vor fi reluate si, prin urmare, acele situatii financiare nu vor fi retratate;

Pentru o societate care aplica IAS pentru prima data ca baza primara pentru contabilitate în exercitiul financiar cu închidere la 31 decembrie 2002, SIC-8, Prima aplicare a Standardelor Internationale de Contabilitate ca baza pentru contabilitate, afirma:

În perioada în care IAS sunt aplicate în întregime pentru prima data ca baza primara pentru contabilitate, situatiile financiare ale unei societati trebuie întocmite si prezentate ca si cum situatiile financiare au fost întotdeauna întocmite si prezentate în conformitate cu standardele si interpretarile în vigoare în perioada aplicarii pentru prima data... cu exceptia situatiilor în care Standardele si interpretarile individuale cer sau permit un tratament tranzitoriu diferit.

b) pentru acele tranzactii clasificate anterior de societate ca fiind operatiuni de acoperire împotriva riscurilor si la care a participat societatea înainte de începerea exercitiului financiar în care IAS 39 va fi aplicat pentru prima data vor fi aplicate clauzele acestui standard referitoare la recunoastere, derecunoastere si evaluare. Prin urmare, daca operatiunile anterior desemnate ca operatiuni de acoperire nu îndeplinesc conditiile stabilite de paragraful 142 din IAS 39 si instrumentul de acoperire este mentinut înca, contabilitatea operatiunilor de acoperire nu mai este corespunzatoare/ adecvata din momentul debutului exercitiului financiar în care prezentul standard va fi aplicat pentru prima data. Politicile contabile folosite în exercitiile financiare anterioare nu trebuie modificate retroactive pentru a fi în conformitate cu cerintele prezentului standard.

c) la începutul exercitiului financiar în care IAS 39 va fi aplicat pentru prima data, companiile vor trebui sa înregistreze toate instrumentele derivate în bilant fie ca active, fie ca datorii si trebuie sa le evalueze la valoarea justa ( cu exceptia instrumentelor derivate care implica livrarea unui instrument de proprietate necotat, a carui valoare justa nu poate fi evaluata corect ). Deoarece toate instrumentele derivate, altele decât cele desemnate ca instrumente de acoperire, se considera a fi pastrate pentru tranzactionare, diferenta dintre valorile contabile anterioare ( care s-ar putea sa fi fost egale cu zero ) si valoarea justa a derivativelor trebuie înregistrata ca o ajustare a soldului profiturilor reinvestite la începutul exercitiului financiar în care se aplica pentru prima data ( altul decât pentru un instrument derivat care este desemnat ca instrument de acoperire );

d) la începutul exercitiului financiar în care IAS 39 este aplicat pentru prima data, societatile trebuie sa aplice criteriile stabilite de paragrafele 66- 102 ale IAS 39 pentru a identifica acele active si datorii financiare care trebuie evaluate la valoarea justa si pe cele care trebuie evaluate la costul amortizat si, totodata, trebuie sa procedeze la reevaluarea acestor active în mod corespunzator. Toate modificarile efectuate asupra valorii contabile initiale trebuie înregistrate ca modificari ale soldului profitului reinvestit la începutul exercitiului financar în care IAS 39 este aplicat pentru prima data;

e) la începutul exercitiului financiar în care IAS 39 este aplicat pentru prima data, orice pozitii ale bilantului contabil exprimate la valoarea justa a operatiunilor de acoperire a activelor si datoriilor existente trebuie contabilizate prin ajustarea valorii lor contabile pentru a reflecta valoarea justa a instrumentului de acoperire;

f) în cazul în care politicile contabile referitoare la operatiunile de acoperire anterioare aplicarii pentru prima data a IAS 39 au inclus amânari, ca active si datorii, ale profiturilor sau pierderilor din operatiunile de acoperire a fluxului de numerar, la începutul anului financiar în care prezentul standard este aplicat pentru prima data, acele profituri sau pierderi amânate trebuie reclasificate ca o componenta separata a capitalului propriu, dupa aceasta sunt contabilizate;

g) tranzactiile angajate înainte de începutul exercitiului financiar în care IAS 39 este aplicat pentru prima data nu trebuie desemnate retroactiv ca operatiuni de acoperire;

h) daca o operatiune de transformare a creantelor în titluri de valoare, un transfer sau alta tranzactie de derecunoastere a fost angajat(a) anterior începutului exercitiului financiar în care IAS 39 este aplicat pentru prima data, contabilizarea respectivei tranzactii nu va fi modificata retroactiv pentru a îndeplini cerintele acestui standard;

i) la începutul exercitiului financiar în care IAS 39 este aplicat pentru prima data, societatile trebuie sa procedeze la clasificarea instrumentelor financiare ca active sau datorii, în concordanta cu prevederile paragrafului 11 al IAS 39.

j) recunoasterea în bilantul retratat, a investitiilor financiare detinute în portofoliu, clasificate conform prevederilor IAS 39, vor fi evaluate la valoarea justa.

k) valoarea justa a activelor detinute în portofoliu de catre o societate de investitii financiare înfiintate pe baza legii nr.133/1996 se determina utilizând metodologia de evaluare prezentata prin Instructiunile CNVM nr.4/1999, modificate prin Instructiunile nr.2/2003.

l) situatiile financiare anuale retratate vor fi întocmite cu respectarea principiilor prevazute de IAS 1, utilizându-se modelul, formatul si structura, redate în reglementarile contabile specifice aprobate prin Ordinul comun MFP/CNVM nr. 1742/106/2002.

m) situatiile financiare întocmite de societatile de investitii financiare organizate ca societati de tipul fondurilor închise de investitii si nu ca societati de grup vor fi situatiile proprii ale acestor entitati si nu situatii financiare consolidate.