Prevederi UE privind pieţele de instrumente financiare

Prezentul document are ca scop informarea investitorilor si a instituţiilor pieţei de capital din România cu privire la cadrul de reglementare european aferent intermediarilor de servicii de investiţii financiare, pieţelor reglementate şi sistemelor alternative de tranzacţionare.

Principala normã europeanã aplicabilã domeniului mai sus menţionat este Directiva 2004/39/CE privind pieţele de instrumente financiare EN FR, denumită în continuare MIFID, aceasta fiind adoptată de Parlamentul şi Consiliul European în aprilie 2004 pentru a înlocui Directiva 93/22/CEE EN FR privind serviciile de investiţii în valori mobiliare (ISD).

MIFID este o directivă de „tip Lamfalussy” EN FR şi cuprinde principiile generale aplicabile serviciilor de investiţii financiare, pieţelor reglementate şi sistemelor multilaterale de tranzacţionare (sisteme alternative de tranzacţionare in legislaţia noastră).

Procesul Lamfalussy reprezintă abordarea legislaţiei Uniunii Europene pe 4 nivele, şi anume:

1. Nivelul nr. 1 – Principii cadru. Nivelul 1 este reprezentat de procesul tradiţional de luare a deciziilor la nivelul Uniunii Europene, de exemplu adoptarea de directive sau regulamente propuse de Comisia Europeană şi asupra cărora decid Parlamentul European şi Consiliul European.
2. Nivelul nr. 2 – Măsuri tehnice de implementare. Acest nivel se referă la măsurile tehnice de implementare care susţin operational principiile de Nivel 1, adoptate de asemenea prin legislaţie europeană. Aceste măsuri sunt adoptate, adaptate si actualizate de către Comisia Europeana după ce au fost transmise Comitetului European al Valorilor Mobiliare (ESC) şi Parlamentului European pentru a-şi formula propriile opinii. Comitetul European al Reglementatorilor de Valori Mobiliare (CESR) asistă Comisia Europeană cu privire la detaliile tehnice de implementare care vor fi incluse în legislaţia de la Nivelul 2. Măsurile de implementare de la nivelul 2 nu schimbă principiile agreate la Nivelul 1.
3. Nivelul nr. 3 – Ghiduri şi standarde. Pentru a facilita implementarea coerentă şi aplicarea uniformă a legislaţiei Uniunii Europene de către Statele Membre, CESR poate adopta ghiduri şi standarde care se referă la aspectele neacoperite de legislaţia comunitară. Aceste standarde trebuie să fie compatibile cu legislaţia promulgată la Nivelul 1 şi la Nivelul 2.
4. Nivelul nr. 4 – Monitorizarea gradului de implementare a legislaţiei. Această etapă se referă la monitorizarea implementării legislaţiei Uniunii Europene în legislaţia naţională de către Comisia Europeană, iar în caz de nerespectare, lansarea procedurilor de sancţionare.

Întrucât procesul de transpunere a MIFID în legislaţia statelor membre este deosebit de complex, Parlamentul European a adoptat Directiva 2006/31/CE EN FR pentru prelungirea termenului de implementare până la data de 31 ianuarie 2007 urmând ca firmele de investiţii, pieţele reglementate şi sistemele alternative de tranzacţionare să efectueze modificările necesare în modul lor de organizare şi funcţionare până cel târziu la data de 1 noiembrie 2007.

Astfel, până la sfârşitul lunii ianuarie 2007 toate autorităţile competente din statele membre au avut obligaţia să raporteze Comisiei Europene legislaţia naţională care transpune MIFID. În condiţiile aderării la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, CNVM a notificat de asemenea Comisia Europeană cu privire la transpunerea MIFID.

Cu privire la măsurile de implementare ce sunt emise in aplicarea MIFID, procedura de adoptare este instituită prin nivelul 2 al procesului Lamfalussy EN FR şi presupune următorii paşi: adoptarea unei propuneri formale la nivelul Comisiei Europene în baza opiniei Comitetului European al Reglementatorilor de Valori Mobiliare şi prin vot in cadrul Comitetului European de Valori Mobiliare EN FR, transmiterea propunerii formale a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliului European spre adoptare.

În luna august 2006, au fost publicate în Monitorul Oficial al Uniunii Europene următoarele acte comunitare care constituie măsuri de implementare pentru aplicarea MIFID:

1. Directiva 2006/73/EC EN FR privind măsurile de implementare prevăzute în Directiva 2004/39/CE referitoare la cerinţele organizatorice şi condiţiile de operare pentru firmele de investiţii
2. Regulamentul Comisiei Europene nr. 1287/2006 EN FR privind măsurile de implementare prevăzute în Directiva 2004/39/CE cu privire la păstrarea evidenţelor de către firmele de investiţii, raportarea tranzacţiilor, transparenţa pieţei, admiterea instrumentelor financiare la tranzacţionare, precum şi definirea termenilor propuşi în Directivă

Textele celor două acte normative sunt disponibile pe pagina de internet a Comisiei Europene la urmatoarea adresă:
EN http://europa.eu.int/comm/internal_market/securities/isd/mifid2_en.htm
FR http://europa.eu.int/comm/internal_market/securities/isd/mifid2_fr.htm

Prevederile MIFID aferente cele două directive (2004/39/CE şi 2006/73/CE) au fost transpuse de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare, Regulamentul CNVM nr.2/2006 privind pieţele reglementate şi sistemele alternative de tranzacţionare şi Regulamentul nr. 31/2006 de completare a reglementărilor CNVM în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene. Prevederile referitoare la obiectul de activitate şi definiţia instrumentelor financiare se regăsesc în OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată şi modificată prin Legea nr. 227/2007.

În ceea ce priveşte regulamentul MIFID menţionat, luând în considerare normele europene conform cărora regulamentele adoptate de Parlamentul European au forţa juridică în întreg spaţiul comunitar fără a fi necesară transpunerea acestora în legislaţia naţională a statelor membre, acesta se aplica direct şi în România.

Pentru a veni în sprijinul investitorilor şi a instituţiilor pieţei de capital, prezentăm în continuare un scurt rezumat al celor două norme europene aplicabile societăţilor de servicii de investiţii financiare/instituţiilor de credit care prestează servicii de investiţii financiare, operatorilor de piaţă şi pieţelor reglementate, respectiv operatorilor de sistem şi sistemelor alternative de tranzacţionare.

I. Directiva 2006/73/EC privind măsurile de implementare prevăzute in Directiva 2004/39/CE referitoare la cerinţele organizatorice şi condiţiile de operare pentru firmele de investiţii EN FR

Această directivă cuprinde modalităţile de implementare a unor articole din Directiva 2004/39/CE EN FR, printre care amintim:

1. Cerinţe organizatorice ale firmelor de investiţii (SSIF)
Aceste cerinţe se referă în principal la: implementarea şi menţinerea unei proceduri clare de luare a deciziilor; existenţa unor mecanisme adecvate de control intern; existenţa unui personal calificat cu experienţă suficientă pentru asumarea responsabilităţilor; păstrarea evidenţelor şi înregistrărilor cu privire la activitatea desfăşurată.

Controlul intern (“compliance”) trebuie sa funcţioneze independent, să aibă autoritatea necesară, experienţa şi resursele necesare pentru a urmări respectarea de către firmele de investiţii a reglementărilor în vigoare.

În ceea ce priveste funcţia de administrare a riscului (“risk management”), firma de investiţii trebuie să elaboreze proceduri de administrare a riscului şi să stabileasca nivelul riscului pe care şi-l poate asuma. În cazul firmelor cu activitate complexă, în funcţie de volumul activităţii şi de pachetul de servicii aferente, funcţia de administrare a riscului trebuie să fie efectuată independent şi să se asigure consultanţa conducerii firmei de investiţii.

Auditul intern trebuie să fie independent şi separat de celelalte funcţii şi activităţi ale firmei.

Atribuţiile conducerii (“senior management”) - se axează pe activităţi care au ca principal obiectiv respectarea prevederilor Directivei 2004/39/CE. Responsabilităţile acestora se bazează pe evaluarea şi analizarea eficienţei politicilor, aranjamentelor şi procedurilor firmelor de investiţii, stabilite în concordanţă cu Directiva 2004/39/CE. Se are în vedere de asemenea întreprinderea măsurilor necesare pentru înlăturarea deficienţelor apărute.

De asemenea, firmele de investiţii trebuie sa aibă reguli clare privind tranzacţiile efectuate de personalul angajat.

2. Externalizarea unor activităţi.
Directiva oferă posibilitatea externalizării unor activităţi din obiectul de activitate al firmei de investiţii către o entitate la nivel naţional sau din alte state membre sau nemembre.

În cazul în care firmele de investiţii vor externaliza administrarea portofoliului de investiţii către un furnizor de servicii dintr-un stat nemembru, trebuie să respecte următoarele condiţii:

1. furnizorul de servicii din statul nemembru trebuie să fie autorizat şi supravegheat în statul de origine;
2. existenţa unui acord de cooperare între autorităţile competente din statul membru şi cel nemembru de origine al furnizorului de servicii.

3. Păstrarea în siguranţă a activelor clienţilor.
Directiva conţine cerinţe privind păstrarea în siguranţă a instrumentelor financiare şi a fondurilor clienţilor precum şi aspecte privind depozitarea acestora.

4. Conflictul de interese.
Directiva stabileşte reguli generale privind identificarea conflictului de interese, firmele de investiţii urmând a stabili proceduri clare de administrare a situaţiilor de conflict de interese.

5. Informaţiile ce trebuie furnizate clienţilor şi potenţialilor clienţi
Directiva stabileşte condiţii astfel încât informaţiile furnizate de către firmele de investiţii către clienţi si potenţiali clienţi să fie corecte, clare şi fără omisiuni. De asemenea, firmele de investiţii trebuie să informeze asupra evaluării clienţilor şi stabilirii profilului acestora (clasa “retail”, clasa “professional”). De asemenea sunt stabilite tipurile de raportări ce trebuie transmise clienţilor.

6. Criteriile de stabilire a celei mai bune execuţii a ordinelor clienţilor şi reguli de administrare a ordinelor clienţilor
Directiva stabileşte un număr de obligaţii specifice firmelor de investiţii, incluzând execuţia ordinelor clienţilor în cei mai buni termeni („best execution”), obligaţia de a colecta informaţii suficiente pentru a asigura că produsele şi serviciile pe care le va oferi sunt potrivite („suitable and appropiate”) pentru clienţi precum şi obligaţia de a administra eficient ordinele clienţilor.

7. Reguli pentru determinarea contrapărţii eligibile
Directiva stabileşte reguli pentru recunoaşterea unei firme ca şi contraparte eligibilă şi tratamentul care i se aplică.

II. Regulamentul Comisiei Europene nr. 1287/2006 privind măsurile de implementare prevăzute în Directiva 2004/39/CE cu privire la păstrarea evidenţelor de către firmele de investiţii, raportarea tranzacţiilor, transparenţa pieţei, admiterea instrumentelor financiare la tranzacţionare, precum şi definirea termenilor propuşi în Directiva 2004/39/CE EN FR

Regulamentul cuprinde modalităţile de implementare a unor articole din Directiva 2004/39/CE EN FR, printre care amintim:

1. Păstrarea evidenţelor: ordinele clienţilor şi tranzacţii
Regulamentul conţine prevederi referitoare la obligaţia unei firme de investiţii de a înregistra detaliile cu privire la executarea ordinelor clienţilor.

2. Raportarea tranzacţiilor
Sunt prezentate criteriile pentru determinarea celei mai relevante pieţe în termeni de lichiditate pentru un instrument financiar precum şi cerinţele şi procedurile cu privire la schimbul de informaţii între autorităţile competente cu privire la conţinutul rapoartelor de tranzacţionare.

3. Transparenta pieţei
În ceea ce priveşte transparenţa pieţei, regulamentul stabileşte detalii tehnice privind cerinţele de transparenţă pre şi post tranzacţionare pentru firmele de investiţii, sistemele alternative de tranzacţionare, operatorii independenţi şi pieţele reglementate. De exemplu, regulamentul stabileşte o obligaţie de transparenţă pre-tranzacţionare, prin care „operatorii independenţi” trebuie să publice preţul la care doresc să cumpere şi/sau să vândă către clienţii lor.

De asemenea, sunt stabilite metodele prin care o firmă de investiţii trebuie să îndeplinească obligaţiile referitoare la publicarea ordinelor limită ale clienţilor.

4. Admiterea instrumentelor financiare la tranzacţionare
Regulamentul conţine prevederi cu privire la admiterea la tranzacţionare a valorilor mobiliare , a titlurilor de participare ale organismelor de plasament colectiv şi a derivatelor.